S-ar putea spune că e cel mai prost jucător de șah politic dintre câți s-au plimbat pe malurile Dâmboviței. Însă nu e așa. Omului, pur și simplu, nu i-au intrat zarurile.
Miza lui Sorin Grindeanu era refacerea unei alianțe precum cea pe care tocmai a rupt-o, dar fără Bolojan. Și, pornind de la matematica mandatelor din Parlament, ar fi trebuit să fie o problemă simplă. Dar n-a fost să fie.
În ceea ce pare o filă ruptă din manualul secret al lui Sun Tzu, cel scris la beție și pe care doar pesediștii cu centura neagră îl cunosc, Grindeanu a transformat întreaga problematică a guvernării într-un meci personal cu premierul.
Totul a fost despre Bolojan, nu despre cum guvernul n-a livrat mai nimic, în afară de niște cifre macro pe care omul de rând nu le percepe. Ba, mai mult, atacurile la adresa lui Bolojan au fost atât de viscerale, încât domnii din PNL și USR, aliniați în spatele contabilului, le-au transmis către populație în cheia unei piedici în calea reformelor. Care reforme? Reformele, cum care reforme, cele pe care Bolojan le vrea și le promite, dar pe care PSD și Grindeanu nu le vor. Care reforme? Reformele alea, știți voi: să fie bine, să nu fie rău.
Nici în cele mai umede vise ale sale, Bolojan nu și s-a închipuit atât de victimizat. Deși n-a livrat mai nimic – reforma din Justiție e o glumă cu aplicare peste 15 ani, pe care o prezintă drept victorie măreață –, Bolojan a fost transformat de către Grindeanu și PSD în exponentul schimbării în bine. În afară de TVA, taxe și impozite mărite, în afară de povestea cu echilibrarea găurilor provenite din greaua moștenire – de parcă înainte de PSD–PNL nu tot PSD–PNL ar fi fost la butoane –, Bolojan nu prea are nimic de arătat. Povești despre cum „o să”, și cam atât.
Ceea ce ar fi putut fi un meci pe teme importante, de la nivelul de trai și puterea de cumpărare până la sistemul de impozitare și calitatea serviciilor publice, a devenit un joc la cacealma, în care PSD a plusat și a plusat, sperând că Bolojan pleacă singur. Dar n-a plecat. Așa că l-au dat jos, dar nu l-au dat.
Și abia aici, în punctul acesta, Grindeanu a rămas fără mutări. Ceea ce trebuia să fie un șah-mat dat lui Bolojan a fost exact pe dos. L-au dat pe Bolojan jos, dar Bolojan e încă în funcție. Fiind încă în funcție, nu va exista motiv pentru ca PNL să se dezică de el. Primarii și armata partidului sunt încă bine conectați la guvernare și la buget; prin urmare, de ce s-ar dezice de Bolojan?
Pentru ca PNL să revină în alianța cu PSD e nevoie ca Bolojan să plece de la conducerea PNL. Ceea ce, cât timp e la Guvern, chiar și interimar, nu se va întâmpla. Ca să-l dea jos din fruntea partidului, trebuie să rupă partidul complet de bugete. Ceea ce, iată, nu s-a întâmplat nici după moțiune. Ba, mai mult, PSD i-a oferit și mai mult loc de manevră lui Bolojan, plecând din Guvern, căci domnul contabil are acum și mai multe pârghii să mulțumească efectivele de partid.
Grindeanu este într-un veritabil Zugzwang. Orice mută, pierde. Un maestru de șah căruia nu i-a intrat zarul.
