Eu nu negociez votul, e imoral.
Să negociezi voturile e imposibil. Lucrurile imposibile nu pot fi nici morale, nici imorale.
Nu țipa că nu negociezi voturile, pentru că nimeni nu ți-a cerut asta. Ți s-a cerut susținerea – este cu totul altceva.
Monica Macovei e asemeni unei tipe urîte care intră într-o cameră de bărbați și începe să urle: „Nu mă fut, încetați cu flirtul ăsta jegos, eu sînt plină de principii…” Alo, doamnă, alo, nimeni nu vrea să vă facă nimic, calmați-vă, beți un pahar de apă și mai încercați și pe la alte camere strategia asta de împerechere.
Monica Macovei devine înduioșătoare cînd începe să se certe cu închipuirile: spune o minciună, apoi o combate, se luptă cu ea, se tăvălește, moare cu ea de gît. În tot acest timp lasă însă senzația că altcineva a zis rahatul ăla sfruntat cu care ea se hîrjonește.
Gen: „Oamenii nu sînt lucruri ca să-i muți dintr-un loc în altul după cum vrei. Oamenii sînt liberi, oamenii votează după cum vor ei.”
Da, cucoană, cine ți-a zis că oamenii sînt lucruri? Stai de vorbă cu retardați și-apoi vii să ne explici nouă că ești mult mai deșteaptă decît ei?
Dar la mijloc e vorba de mai mult decît atît. Orice conjuncție scăpată din gura Monicăi Macovei este de fapt o pildă justițiară, orice spasm al sprîncenei un gest anticorupție, iar cînd își suflă nasul, ooo, Doamne, un fior metalic zăngăne în lacătele de la Rahova și Jilava.
Monica Macovei încarcă de substanță etică orice gest: „Vai, dar eu mă șterg la cur de cinci ori, căci cinci sînt principiile care au stat la baza înființării DNA! Vai, dar lingura cu care mănînc eu se transformă apoi într-o veritabilă armă anticorupție! Vai, dar eu cînd mă duc la shopping nu fac altceva decît să văd dacă toți vînzătorii dau chitanțe, facturi, bonuri fiscale…”
Aaa, mă gîndesc totuși, ce-ar însemna „negociere de voturi” și eu văd cam așa: să rămîi într-un partid cu oameni pe care îi disprețuiești public, doar pentru că ăia îți garantează un număr de voturi care să te facă europarlamentar.
vazandu-l pe dl Lazaroiu in spatele doamnei M!onica M!acovei, m-am apucat sa fluier cantecelul ala pe care il cantau piticii cand se intorceau din mina, ca sa o gaseasca pe AcZ in pat.
„se luptă cu ea, se tăvălește, moare cu ea de gît” – aici esti genial, parca vad sketch-ul in care raposatul Graham Chapman se lupta cu sine insusi in ring.
Tinand cont ca Johannis a venit in PNL „acum 5 minute” si ca PDL l-a sustinut in ciuda handicapului evident in fata lui Ponta care, sa reamintim, e prim-ministru de 2 ani, sigur ca negociezi. Zi-i tu sustinere, dar e tot aia. Discutia e oricum academica; nu iese Johannis, dar poate nu se face chiar de ras, cu sustinere evident!