O stafie bine hrănită bîntuie prin Europa. E Laura Codruța Kövesi, care se abate tot mai des prin sondajele de încredere de la București. Dorul de casă al acestui spectru controversat crește pe rețelele sociale. Vechii zeloți ai cultului Macovei trudesc la deshumare în grupuri tot mai mari, dar nu numai ei. Lumea e atît de dezorientată de ghiveciul politic, atît de sătulă de diavolii locali, încît e gata să meargă și pe mîna unui demon din exil.
Kövesi conduce sau se plasează pe podium în aproape toate clasamentele de popularitate pe care și le fac partidele în secret. Nimeni nu îndrăznește să publice rezultatele, fiindcă nici un lider politic nu are „substanța morală“ a procurorului european. Nimeni de la Cluj, Sibiu, Buzău sau Voluntari nu se poate pune alături de femeia-comisar care-i bagă la pușcărie pe corupții Uniunii Europene. Kövesi e lăudată de presa internațională, plutește pe valul unei propagande fierbinți și beneficiază de susținerea fățișă a mărimilor de la Bruxelles, mai ales că n-a deschis dosare decît în estul Europei* și s-a ferit de cercetarea marilor companii ca dracul de tămîie, exact cum a procedat în România cu EADS, Microsoft, OMV, Oracle sau Raiffeisen Bank.
Ei bine, dacă pe acest val în creștere își pune în cap să candideze la președinție în 2024, Kövesi poate încurca sau chiar răsturna socotelile unei lungi, profitabile și liniștite domnii socialist-liberale. Asta e spaima mută a liderilor din Kiseleff și Modrogan – și trebuie să se recunoască îndreptățirea deplină a acestei spaime. Căci, cu Kövesi la Cotroceni, șefă peste Servicii și numind procurori după trei ani în care primarii și miniștrii coaliției PSD-PNL au avut acces la banii publici și europeni, spaima devine groază. E de așteptat ca poporul să aplaude arestări și dosare după trei ani în care va fi fost asuprit de prețuri, ținut în case, lăsat în frig și întuneric, furat și batjocorit. Iar acest vis al revenirii procuroarei crunte, de astă dată pe un cal și mai mare, ținînd în mînă, ca președinte, toate frîiele pedepsei, a devenit coșmar în cele două partide mari.
De aceea se discută despre modificarea Constituției. Firește că sînt necesare modificări, mai ales acolo unde competențele executive ale președintelui și Guvernului se suprapun. Dar transformarea republicii semiprezidențiale în republică parlamentară, așa cum își doresc PSD și PNL, are cauze mai mărunte. Dacă președintele e ales de Parlament și nu de popor, Kövesi rămîne pe dinafară, iar președintele va fi cel stabilit de majoritatea parlamentară PSD-PNL-UDMR. Apoi, chiar dacă Kövesi intră într-un partid și ajunge, printr-un miracol, să fie votată de Parlament, are mîinile legate prin noul statut slăbit al funcției prezidențiale.
Istoria, după cum se vede, se face cu socoteli private, cu interese mici și planuri pe persoană fizică. Schimbăm Constituția în dauna sau în folosul unui om, la fel cum s-a întîmplat în 2003.
Teoretic, toată acestă frică proiectată de umbra Codruței Kövesi e nefondată. Ca procuror european, femeia mai are șapte ani de mandat, destui pentru o carieră bună de pus în clasamentele cu „Omul anului“, al deceniului sau al Europei. În nouă ani de salarizare UE, Kövesi ajunge multimilionară cu toate taxele plătite și cu perspective de îmbogățire definitivă în poziții tot mai înalte. Medaliată, premiată, elogiată și cu o pensie obscenă asigurată, poate trăi pînă în 2027, fără griji, în birocrația aurită a Bruxelles-ului. Pe cînd candidatura la Cotroceni o obligă să-și frîngă mandatul în 2023 și să revină într-o țară agitată, dezbinată, sărăcită, capricioasă și răzbunătoare.
La București, candidata Kövesi are de înfruntat adversari experimentați în războiul politic și o presă capturată de bugetele de partid. Coborîtă în politică, descălecată de pe iapa nărăvașă a Justiției, credibilitatea ei se aliniază cu a politicienilor, logica și scopul acțiunilor ei devin politice, nimbul de procuroare se duce pe copcă, glasul i se pierde în grohăitul egalilor ei. Așa încît, chiar în ipoteza unei victorii, s-ar trezi fără autoritatea morală necesară arestărilor, fiindcă, de data asta, și-ar aresta adversarii politici.
Dimpotrivă, dacă arestările ar fi scopul, mult mai ușor le-ar face din postura procurorului european decît din cea de președinte ales democratic într-un stat UE. Nimeni nu i-ar mai pune atunci în discuție autoritatea, mijloacele și intențiile, fiindcă un înalt funcționar comunitar ar sta, cel puțin formal, în afara jocului de putere.
O femeie rezonabilă și cu scaun la cap nu s-ar arunca, deci, în zoaiele politicii de la București și ar lăsa modificarea formei de guvernămînt în seama unor necesități organice, interne, constituționale, altele decît blocarea unei candidaturi care înspăimîntă. Numai că discuția nu este despre o femeie rezonabilă, ci despre un agent de influență prin care s-a operat asupra jocului de putere de la București. Despre un personaj extras din România prin soluții de forță vizibile, prin cooperarea a trei mari puteri cunoscute, care au smuls-o din ghearele procurorilor și au plantat-o la EPPO, retrăgîndu-i pe contracandidații german și francez. Vorbim de o datorie acumulată, care poate fi preschimbată în obligații, contraservicii sau misiuni.
Și astfel, să deschidem poarta atît de îndrăgită a conspiraționismului și să observăm că, după ce Băsescu a jucat pentru SUA și Iohannis pentru Germania, ar fi acum rîndul Franței.
* Fraudele cu TVA din Germania și infracțiunile din Austria și Italia au autori din Est.
D-asta ne merge „bine”,d-asta alegem haotic,d-asta ne va merge din rău în mai rău,cum saltă capul unu/a care a făcut totuși ceva palpabil în viață,dăi și luptă rupe-l,arde-l,sper să nu apuc ziua când G. Simion va ajunge președinte și va ajunge sigur !
O vita!!! Sluga lui Basescu!