Efectul dudei negre asupra arborelui regal

Cînd a încercat să îmbrîncească un zeu afară din mitologie, Ion Iliescu l-a recreat pe Regele Mihai în conștiința adormită a românilor.

Acel doctor fără de arginți, trimis în exil pentru a doua oară după ce nu fusese lăsat să-și revadă mormintele strămoșilor de la Curtea de Argeș, ar fi putut tămădui o țară abia ieșită din spitalul de nebuni dacă băieții cu ochi albaștri nu i-ar fi altoit pe trunchiul princiar o otrăvită dudă neagră.

Neputînd să-l sufoce cu ura sa, Ion Iliescu l-a omorît mai tîrziu cu dragostea sa, oferindu-i, în 2001, nu moliei din Versoix, cum îi plăcea să-l firitisească înainte, ci Sirelui, o nemaivăzută în istoria omenirii pensie de merit, dată de un fost activist unui fost rege, cam în stilul în care violatorul cade la pace cu victima în spatele secției de Poliție, băgîndu-i un fișic de gologani în gentuță: „Te-am ținut, Sire, pe scara avionului, te-am fugărit pe șoselele patriei, te-am stuchit metaforic între ochi, zicîndu-ți «Fir-ai al dracu’, Majestate», «Mișu navetistul» sau «Mihăiță bîl-bîl», da’ tot eu îți dau, iacătă, pensie de destabilizator pentru meritul de a-ți fi luat drept ginere un boboc de încredere, crescut în laboratoarele noastre”.

Tristețea cea mare a spicelor regale ce s-au lăsat tăiate de secera de la ciocanul lui Ion Iliescu, spre a fi vînturate apoi în batoza de propagandă a Partidului, a sporit veselia Dudei nesățioase.

Acționînd ca un aspirator, Excrescența Sa și-a băgat mațul în hîrdăul legii retrocedărilor, prăvălind într-o singură zi asupra Majestății Sale munți împăduriți, castele, acareturi și calabalîcuri, în vreme ce urmașii burghezo-moșierimii din închisorilor comuniste fost-au trimiși de tribunale la Sfîntu’ Așteaptă.

Cînd Duda s-a împopoțonat cu titlul de Hohenzollern-Sigmaringen, prinții germani, indignați, i-au dat cu Almanahul de Gotha la mir, somîndu-l pe tata-socru să-și liniștească potaia, fiindcă altfel își va pierde vechea hlamidă imperială.

Așa a ajuns Mihai de România umbra unui rege captiv, la ușa căruia rîcîie acum nepotul de sînge albastru în loc să rîcîie potaia.

Și pentru ca lăturile generoase ale pesedeului să-l mînjească și dincolo de mormînt, cuplul magic Dragnea-Tăriceanu a pus la cale un parastas de pomină chiar înainte obștescului Său sfîrșit. În loc să dea de pomană săracilor, s-au gîndit ei să dea de pomană bogaților, mărind cu cîteva milioane de euroi suma alocată familiei Duda, prin mecanismul numit – Doamne, Dumnezeule – „Prima casă regală”. Proștii n–au bunghit că nu-i prima, ci ultima.