Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Giroscopul scuză mijloacele

Un jurnalist l-a întrebat pe președinte de ce a girat racolarea primarilor PSD de către PNL, iar Iohannis, ai cărui nervi o iau mereu înaintea gîndirii, i-a cerut să repete întrebarea „aia cu giroscopul“. Giroscopul e un aparat despre care înveți la fizică, în timp ce girarea e o faptă comună tuturor președinților care garantează traseiști. Ceea ce ar putea părea o glumă e, de fapt, simptomul unei agresivități nerăbdătoare, fără bază lexicală, din aceeași familie confuză a cuvintelor „sertarizat“, „microfonat“ sau„politruc“.

Furia se cuibărește adesea în oameni care par mai degrabă reci. Problema apare cînd, alături de ea și de paltonul aruncat pe capota mașinii, apare și ideea politică.

Graba președintelui de a organiza alegeri locale în septembrie suferă de același egoism pe care l-am observat în graba de a organiza alegeri anticipate în martie. Această grabă e asociată nu neapărat cu scăderea cotei de încredere a Guvernului Orban – care, între noi fie vorba, nici n-a scăzut cine știe ce –, ci cu nevoia de liniște a președintelui girant. Iohannis vrea să scape odată de tensiune, de deranjul pe care-l presupune exercitarea funcției. Practic, vrea să scape de neplăcerea de a guverna. Vrea să închidă cît mai repede jocul, ca să se poată întoarce la statul degeaba și la contemplarea propriei suficiențe.

Ca să poți face alegeri la peste 1.500 de cazuri noi de COVID-19 pe zi, trebuie să prezinți această fază avansată de contaminare într-un aer de normalitate. Trebuie ca societatea să pară că funcționează la parametrii ei obișnuiți, așa încît poporul de șoricei să nu mai șovăie și să intre în capcană.

Prin urmare, ai nevoie să deschizi școlile fizic. Dacă merg copiii la școală, pot să meargă și adulții la vot. Atingerea scopului mărunt cere forțarea sacrificiului la scară mare. Copiii sînt luați ostatici într-un episod nevrotic de natură personală. Părinții și bunicii lor sînt puși în contact direct cu virusul adunat în sălile de clasă.

Din experiența Germaniei, Franței, Marii Britanii și Israelului învățăm că școlile s-au reînchis în iunie, la două săptămîni de la redeschidere. Virusului îi ia două săptămîni ca să-și facă simțit efectul de explozie prin intermediul școlii. Sînt exact alea două săptămîni care îi trebuie lui Iohannis. Școala se deschide pe 14 septembrie, alegerile sînt două săptămîni mai tîrziu. După vot, dacă cifrele sar în sus, școlile se pot închide. Iar morții și pacienții cu sechele pe viață pot fi trecuți în tabel la sfîrșitul lunii, căci în cazurile grave boala are termene lungi.

Sigur că școlile ar trebui deschise, fiindcă educația e resursa după care tînjim cel mai mult. Vedem lipsa ei pe stradă, o vedem în fruntea țării. Dar anul ăsta, de pe 14 septembrie, elevul SARS-CoV-2 va studia la școală, alături de copii și de profesori, adunarea, înmulțirea și ridicarea la pătrat. Pînă șiîn Germania, unde sistemul medical și guvernul au bani, disciplină și inteligență, redeschiderea școlilor în august a produs, numai în Berlin, episoade epidemice în peste 40 de școli.

La noi, măsurile de protecție anunțate de Guvern sînt mai neclare decît vîrsta lui Dumnezeu. Măștile gratuite, comandate unui client de partid în martie, vin mai încet ca rachetele cumpărate în 2018 – și par mai letale. Dacă e să respecte indicațiile din campania de informare a Guvernului, un elev trebuie să poarte zilnic trei, patru, cinci, poate chiar șase sau șapte măști – pe care să le arunce apoi „într-o cutie cu capac“. La patru lei bucata – preț de farmacie –,un părinte are costuriechivalente cu dublarea impozitului pe venit, așa că va trebui să-și numere bine copiii. Întrebarea „De cîți bani îmi protejez familia?“ va fi pe buzele tuturor părinților, în timp ce răspunsul va trebui căutat pe scara inegalității sociale.

Știind bine că vor fi morți și răniți, regimul Iohannis trimite copiii, profesorii și familiile lor într-un lagăr de contaminare. „A fost nevoie să se țină alegeri“, va avea ocazia să spună președintele, așa cum a mai spus-o, altădată, cu alte cuvinte, cînd morții au fost folosiți în lupta pentru putere.

Din adăpostul lui aseptic de la Cotroceni, păzit de cele mai finanțate servicii secrete din istoria României, la distanță socială astronomică față de poporul pe care ar fi trebuit să-l servească, Iohannis privește în gol, peste o țară care nu-i trezește niciun sentiment. Așa cum Orban nu înțelege economia fiindcă toată viața lui a fost angajat la stat, nici Iohannis nu înțelege școala și copiii, fiindcă, după cum ne-a spus odată, el și Carmen au investit în imobile.

4 comentarii

  1. #1

    E ca bomba cu neutroni, raman numai cladirile si sasalaii…

  2. #2

    De ce credeti ca el vrea sa faca, el doreste alegeri, el etc? El este o marioneta si se vede asta, un tip comod, ursuz, redus, care nu are chef de nimic, ce sa stea sa facă strategii, declaratii, sa schimbe sefi? Întrebarea cea mare este, cine il tine de lant si cu ce? Ca la Petrov, cine stia despre petrov il manevra pe betivan. La fel acum, cine il manevreaza pe robotul de bucatarie, conduce tara!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.