În Game of Thrones (cartea și, mai apoi, filmul) există un personaj simpatic. În film, deși George R.R. Martin spune că el a văzut ușor diferit lucrurile, personajul este un bărbat masiv, destul de tânăr, extrem de nătâng. Îl cheamă Walder și este grăjdar, dar își petrece timpul pe lângă copiii neamului Stark. I se spune Hodor, pentru că este singurul cuvânt pe care, în nătângeala lui, îl poate pronunța și îl și pronunță. Orice i s-ar spune, el nu rostește decât atât: „Hodor, Hodor“.
După ce Bran Stark devine schilod, împins de la înălțime de incestuoșii Lannisteri, misiunea lui Hodor devine aceea de a-l căra în spate, peste tot și de a-l proteja. Dar Bran Stark este un personaj pozitiv, deși complicat. Hodorii zilelor noastre cară în spate și protejează alt tip de personaje.
Dacă eu vreau să văd dosarele de la Securitate ale membrilor familiei mele, nu pot. Nu-mi dă voie legea, atâta vreme cât ei trăiesc. Dar Hodor poate. Iar dacă vrea el, poate să și publice documente din ele. Nu-i dă voie legea, dar Hodor este istoric, cercetător, funcționar public la CNSAS și colaborator la 22, Republica și unde mai vrea domnia-sa.
Hodor poate, așadar, în această calitate, să dea publicității un document care nu trece prin Colegiul CNSAS. Un document prin care, direct, îi acuză pe unii că au colaborat cu Securitatea, deși Colegiul CNSAS, primul îndreptățit, nu a făcut asta. Hodor este, pentru 22, ceea ce era Măgureanu pentru publicațiile feseniste din anii ’90 ai secolului trecut: furnizor de documente necertificate, nestudiate, nepuse în context.
Hodor poate, dacă vrea el, să iasă public și să spună că Lazăr de la Aiud nu e Lazăr de la Parchetul General. Ulterior, o televiziune precum Digi24 sau site-uri precum ziare.com und alții titrează: „CNSAS: Lazăr de la Aiud nu este Augustin Lazăr“. Doar că nu CNSAS a zis asta, ci Hodor, care nu vorbește în numele CNSAS. Da, dar lucrează la CNSAS, deci e ca și cum…
Se dovedește că Augustin Lazăr de la Aiud este exact Augustin Lazăr de la PG. Hodor, Hodor!
Așa că Hodor vine și nuanțează, furnizând alte informații din dosarele CNSAS pe care nu ar trebui să le furnizeze. Dar nu mai contează. Dă două-trei exemple și conchide: „Cu tot respectul față de cei care au fost eroi și au plătit cu vieți distruse în închisori, nici restul nu erau mai bine. Închisoarea era puțin mai mare. De 23 de milioane. Aceeași sârmă ghimpată înconjura granița, aceleași santinele înarmate gata să tragă o păzeau, erau aceleași abuzuri, sistemul funcționa la fel pentru toată lumea“.
S-a înțeles? Toți am fost la fel de victime. Toți, mă, toți. Inclusiv micul Hodor care, în 1989, avea 12 anișori. Și el a suferit, și el a fost persecutat în Roznovul natal, la fel de mult ca ăia care au plătit cu viețile în închisorile comuniste. Iar dacă și micul Hodor, din Roznov, locul unde astăzi este viceprimar PSD un alt Hodor, a plătit cu viața distrusă în închisori, vă dați seama cât a suferit Lazăr? Augustin Lazăr? E inimaginabil cât de orbi am fost, e inimaginabil cât ne-am lăsat prostiți de propagandă. Dacă nu era bravul Hodor muream proști.
După ce ne explică Hodor cum toți, dar toți cei care trăiam în România înainte de 1989 suntem la fel de eroi ca și deținuții politici din închisorile comuniste (bine, ăia nu prea vedeau Pepsi, salam de Sibiu, televizoare color, ca unii dintre ceilalți persecutați), începe o lungă ducere în spate a Monei Muscă. O turnătoare, pentru noi, neinițiații, așa cum au fost și Sorin Roșca Stănescu sau Dan Voiculescu. O turnătoare ordinară. Nu și pentru Hodor. Pentru el există turnători buni și turnători răi. M.M. era din aia bună. Pentru că ea propusese un soi de lege a lustrației. Bine, doar pentru membrii de partid, până la șoimii patriei, nu și pentru turnători. Hodor, Hodor!
Înainte ca Hodor să moară în Game of Thrones, aflăm, de fapt, că aparenta sa nătângeală era rezultatul unei impregnări timpurii, al unei rupturi spațio-temporale. Ordinul pe care-l primise grăjdarul Walder era „Hold the door!“ („Ține ușa!”). Din care, la nătângeală, el mai rostea doar „Hodor, Hodor!“. Așa și moare, eroic, ținând ușa prin care dușmanii ar fi putut să iasă și să-l ucidă pe Bran Stark.
Ce ușă ține Mădălin Hodor? Pe cine protejează? Pe cine vrea să împiedice să ajungă mai departe? Greu de demonstrat cu documente.
Ține ușa, Mădăline, că-ți dau securiștii și torționarii pe afară!
