Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui,
M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui
Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram,
O să deschid cu cinste al ciorilor bairam.
Să nu vă fie milă, că și voi o să fiți
Prînzul banal și searbăd al unor viermi lihniți
Și-o s-auziți din groapă, neputincioși și orbi,
Cum dirijez orchestra simpaticilor corbi.
de fo’ luna sinteti pesimist.. asa „citesc” versurile expuse..
Macabru in stil Edgar Alan Poe.
Nevermore.
Oricum felicitari.
Restricții, constrângeri, depresii, vești triste… ! Rezultatul – poezie de pandemie!