Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Krepkaia

La prima sa vizită în „străinătate“, adică la Chișinău, Nichita Stănescu a coborît din vagonul-restaurant aidoma zeilor care pogorau cu hîrzobul din cer, în aplauzele scriitorilor basarabeni buluciți pe peron, care, văzîndu-l cum cade în genunchi și sărută „pămîntul sfînt al patriei“, au început să bocească de mama focului, de-au ruginit liniile din fața gării de la sarea lacrimilor lor.

Glorioasa sa descindere n-a rămas fără urmări, fiindcă a doua zi a fost convocat la sediul KGB-ului din oraș, unde un tovarăș cu accent rusesc, privindu-l chiorîș, l-a somat să explice subînțelesul vorbelor sale „de-a săruta pămîntul sfînt al patriei“, pentru care ar putea fi expulzat.

Ca să scape de necazuri, Nichita a găsit pe loc soluția salvatoare: „Tovarășe polcovnic, păi eu am sărutat pămîntul sfînt al mamei mele, care-i rusoaică albă. Ați priceput!?“

„Haroșîi argument!“, a exclamat anchetatorul, care, scoțînd o sticlă de Krepkaia de sub birou, l-a îndemnat să ia o gură, nu înainte de-a concluziona: „Sînjili apă nu se fași, ci ciel mult vodcă!“.

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.