Peștii profită de pe urma războiului din Ucraina. În Deltă, cel puțin, de cînd rușii bombardează la Ismail, pescarii s-au rărit. Braconierii au lăsat-o mai moale cu curentul. Pelicanii și cormoranii, cei mai mari consumatori de babușcă, s-au retras spre sud, alungați de zgomot și de fum. Turiștii au dispărut. Rezerva ihtiologică din zona brațului Chilia se reface, dar ăsta e singurul cîștig de pe urma războiului. Restul, de la situația economică și pînă la securitatea națională, sînt pierderi.
În timp ce generalii în retragere dezbat la televizor tacticile și armamentul folosite la Bahmut, rușii ne bat în geam cu dronele. Organizează explozii la cîteva sute de metri de teritoriul României, în stilul lor aluziv. Bombardează șaua ca să priceapă iapa. Iar iapa are o sarcină grea: trebuie să ducă povara grîului ucrainean pe Dunăre, pe uscat și pe mare, fiindcă altminteri rabdă Africa de foame.
În același timp, România se află într-o situație precară de securitate. Nu de ieri, de azi, ci de vreo cincisprezece ani, de cînd scriem și ne văităm de inconștiența comandanților supremi, a miniștrilor Apărării și a generalilor. Acum doar constatăm că realitatea explică mai bine lucrurile decît textele de satiră.
Subînzestrată și în pierdere accelerată de personal, armata României rămâne – chiar acum, cu războiul la granițe – un fel de bunic reumatic, ținut în geam ca să putem încasa asigurarea de la NATO. Sîntem în cea mai expusă poziție dintre statele NATO, cu cel mai vulnerabil țărm, cu o Dobroge aproape imposibil de apărat (în prezent) și cu cel mai inconștient grup de comandă politică și militară din toate timpurile. Și, cu toate astea, recităm la nesfîrșit poezia cu articolul 5 din tratatul nord-atlantic, după ce atîția comandanți NATO și lideri politici au declarat public că nu e ca și cum ai suna la 112.
De aceea, sînt lucruri clare de făcut. Primul e schimbarea. Ca să schimbi atitudinea, în România trebuie să schimbi oamenii. Securitatea națională a stat destul pe mîna unor incapabili, ba chiar a unor idioți, așa că ar trebui încercat cu alții. Comandantul suprem Iohannis nu poate fi dat jos, Constituția îl mai ține un an și jumătate, dar la Statul Major și la Ministerul Apărării se pot modifica generalii care au făcut pînze de păianjen în toți anii în care armata română s-a redus la avansări și la detașamentele trimise în teatrele externe. E nevoie de o nouă doctrină defensivă națională (integrată cu tratatul NATO), de un program viu de refacere a resursei umane, de un plan de înzestrare bazat pe modernitate și avantaj economic, nu pe licitații dedicate și contracte politice.
Al doilea lucru e producția. România se află într-un grad de vulnerabilitate atît de mare (nu numai prin precaritatea resursei militare, ci și prin dezastrul infrastructurii de transport), încît nu are altceva de făcut decît să producă armamentul și logistica necesare pe teritoriul ei. Echipamentele grele (tancuri, obuziere) pe care NATO le-ar trimite în caz de ceva nu pot trece peste cele 5.000 de poduri județene care abia țin camioane ușoare, așa că economia de timp și de bani cer producție în țară.
În acest moment sînt pe masa Guvernului și în curs de a ajunge acolo oferte concrete pentru a produce integral în România obuziere, muniție, tancuri, rachete cu rază scurtă, medie și foarte scurtă, drone aeriene și navale, blindate, vehicule de transport, sisteme sofisticate de comunicație și protecție, armament de infanterie. Parlamentul a votat bugete pentru aceste categorii. Companii din Europa, SUA și Israel au deja dorința și capacitatea de a produce, în colaborare cu statul român, pe bugetele de înzestrare, armamentul necesar, după exemplul de la Electromecanica Ploiești, care va face rachetele interceptoare Skyceptor pentru sistemul Patriot, împreună cu Raytheon. Industria militară s-ar scutura de rugina falimentului, economia ar cîștiga locuri de muncă și taxe noi, companiile civile ar dezvolta pe orizontală producția de repere. România ar deține tehnologii avansate, ar exporta, ar deveni un centru strategic de producție pentru NATO, ar avea o sursă imediată, ieftină și inepuizabilă de echipament militar la standarde nord-atlantice.
Din nefericire, în zgomotul bombelor de la Ismail și Reni, generalii anchilozați din MApN se țin de licitații dedicate, care se întind pe secole și sfîrșesc prin a fi contestate și anulate (elicoptere, drone, corvete, rachete etc.). Ei vor achiziții, vor să cumpere marfă de la firme private și atît, în loc să deschidă calea acordurilor G2G, între guverne, care asigură transferul de tehnologie, exportul și angajează răspunderea statelor, nu a producătorilor privați. Dacă Guvernul înțelege să treacă în viteză „la produs“ și să facă din asta o condiție obligatorie pentru contractele de înzestrare, jumătate din banii alocați de la buget sînt investiți în economia românească și produc creștere economică directă.
Dacă nu, după fiecare summit NATO o să-l auzim pe Iohannis dîndu-ne asigurări despre nimic. Apoi o să-l vedem plecînd într-un post euroatlantic, la o distanță sigură față de războiul care se poate transforma într-un coșmar.
Cu cine sa produca? ROMAERO a ramas saptamana trecuta fara directorul Popic pe care abia-l reconfirmasera in functie, ambele decizii cu girul Ministrului Economiei.
Compania e in pom, salariile cu 3 luni in urma, bonurile cu 4. Are sub 600 de salariati la un necesar de 1200, iar masinile pe care se lucreaza sunt din secolul trecut. De datorii nici nu mai zic.
Ministrul Economiei a gasit solutia. Nu sa atragem contracte, sa facem investitii, sau macar sa mai stergem din datorii. Nu, dam jos directorul X si il punem pe Y. Asa ca la produs cu cine?
Precizez ca am adus vorba de stersul datoriilor fiindca Romaero are conturile blocate pentru datorii catre Hidroelectrica. Adica statul nu poate sterge datorii pe care le are la el insusi pentru a usura o companie strategica.
De șters, nu poate direct, ca e ajutor de stat, și cred ca ROMAERO nu mai poate beneficia, dar putea să cedeze un pachet de acțiuni Hidroelectricii. Își diversifica portofoliul. Așa nu câștigă nimic și o infunda și mai tare pe prima.
Te rog nu mai spune „plecand intr-un post euroatlantic” pentru ca ma trec frisoane
Chiar si doar posibilitatea de a se materializa acest scenariu ne-ar decredibiliza ca tara
„Deceniul pierdut” trebuie ingropat aici
Presupunand ca…, cred ca ne-am trezi – oricum – prea tarziu. Se pare, din tot ce ni se vinde, ca „ingerii razboiului” si-au facut suma’, mauru’ datoria – si e cazu’ sa plece cu ceva tinichele agatate pe peptu’i – iar cei mari sa fluture din aripile lu’ ” porumbelu’ pacii” al lu’ Picasso.
Parca tot mai profitabil cu banii bagati in s.s.s.
Povesti. Romania nu se mai ridica in vecii vecilor. Vedeti in urma, in istorie cate ocazii au fost si cum au fost ocolite. Eu zic asa, sa ne ia dracu de tot, sa ajungem jos de tot. Vezi la Japonia si Germania, ce bine s-au refacut.
„Romania se afla intr-o situatie precara de securitate”. Corect, dar ce-i mai grav e ca nu face exceptie in cadrul NATO, ci e, din punctul asta de vedere, in ton cu lumea buna. NATO are o multime de generali, insa capacitatea operationala-combatanta e slaba si slabeste in continuare. In vest nimeni nu prea mai vrea sa lupte si nici macar mult laudata inzestrare militara nu confirma nici o superioritate pe frontul din Ucraina. Din contra, se pare ca noi ne-am cam luat dupa reclamele la Leopard 2, Bradley and Co. Care reclame sunt ca cele de la Coca Cola: cica te fac superman. Pe cand produsul in sine iti da doar diabet.