De m-ar trimite maica-n vecini să cumpăr borș,
desculț, prin praful lumii, în veacul catastrofic,
m-aș costuma-n cămașa țăranului din Gorj
ce s-a desprins cîinește-n Paris din lanțul trofic.
Sfidînd miriapodul, aș inventa din nou
scaunul simplității compus din trei picioare,
ca boul aș da buzna-n pășunea din tablou,
cît domnul Grigorescu-și învîrte o țigare
și-aș rumega trifoiul pînă la vernisaj,
cînd critici de renume m-or cîntări cu ochii
și poate, dintr-o lipsă totală de curaj,
m-aș însura, spre seară, cu fata grasă-a popii.
