Lecția de gastronomie

Anul trecut, apucîndu-mă de șurubărit o carte de bucate, am trăit drama lucrătorului de la fabrica de biciclete din Tohani de pe vremea lui Nea Nicu, căruia, oricum ar fi asamblat el piesele furate, în loc de bicicletă îi ieșea mitralieră.

Paginile de început, pipărate rău, miroseau a proză de la o poștă, pentru că amintindu-mi cu cîtă emoție răsuceam ardeii capia pe jar la întîia lecție de gastronomie predată de Badea Gheorghe, bunicul dinspre mamă, în grădina-i de zarzavat de pe malul Ialomiței, sfaturile sale de curvar înveterat condimentau orice tentativă a băiatului de șase ani de a încropi o salată sau de a pîrpăli o ciozvîrtă de pui: “Du-te la mine în birou, îmi glăsuia el, și adu pizdulicea aia din frigiderul de la capătul patului, să o frigem”. Poate ar fi util să vă explic că pizdulicea este un mușchiuleț cît palma, care nu prea are legătură cu viața sexuală a vacii, că biroul cu pricina era un bordei săpat în pămînt acoperit cu un maldăr de stuf, iar trei rogojini puse una peste alta și o mică bortă răcoroasă în peretele dinspre apus întregeau fraza cu patul și frigiderul.

Cînd nu era birou, bordeiul se preschimba în sufragerie pentru că, spre înserat, la sosirea unei cucoane voluptuoase, care voia niște ceapă de apă și o mînă de leuștean, l-am auzit șoptindu-i: “Poftiți mai întîi la mine în sufragerie, pînă scoate copilul ceapa din brazdă.”

A doua zi, întîmplîndu-se a fi 10 Mai, ziua fostului rege, mi-a zis că o să mîncăm sărbătorește, raci cu mămăliguță și biban copt în spuză, cum halesc boierii la Paris, pe Șanț Elize.

Încă de la prima îmbucătură am înțeles ce-i aia boierie, cînd am întins cu mămăliga în lava parfumată ce bolborosea în ceaunul de tuci, unde cîțiva peștișori cu solzi arămii, trași într-o undă de ulei și oțet, zăceau în zdrobitura ardeilor roșii porecliți de el raci, cărora le făcea reclamă, cînd îi vindea la Obor, strigînd din toți rărunchii: “Ia ardeiul multilateral, neamule, că ustură și la intrare, și la ieșire”.