De la distanță, această luptă poate părea un poker în trei cu mînă moartă (USR). Dar, să fim serioși, nivelul politic e de șeptic. Șepticul e, de altfel, jocul preferat de liderii PSD de-a lungul anilor, în casele de relaxare și protocol, unde, în anii de deficit structural, s-a format gîndirea politică a generației post-Dragnea.
În iunie 2025, înainte să ajungă Bolojan în fruntea Guvernului, PSD avea îndreptățire electorală și constituțională să dea premierul. Era primul partid clasat la parlamentare. Dar, dintr-un amestec de calcul privat și frică, a cedat decarii și așii, adică punctele, și a păstrat șeptarii. Ce a crezut PSD că sînt șeptarii? Capacitatea de a strica majoritatea „pro-europeană“, trocul ministere de forță contra Ministerul Justiției, și două iluzii: iluzia că își poate pune procurorii-șefi și iluzia că poate decide în Parlament numirea unor șefi de Servicii convenabili. După cum arată azi distribuția cărților, acești șeptari nu prea mai au ce tăia, cu atît mai puțin cheful lui Bolojan de a rămîne premier.
Premierul Bolojan, la rîndul lui, a dovedit cu vîrf și îndesat că nu poate depăși limitele unei contabilități județene. S-a mulțumit să taie venituri, accelerînd sărăcia populației, și a crescut taxe, sufocînd economia. Nici o adiere creativă, constructivă, antreprenorială nu i-a tulburat algoritmul taciturn și crud, iar cifrele livrate de instituții internaționale arată că situația economică e în derivă, că România coboară în abisul recesiunii economice, al dobînzilor în creștere și al depresiei sociale.
Nicușor e cel mai slab dintre jucătorii de la masă. Își ține cărțile la vedere, cărți fără valoare certă, așezate de-a-ndoaselea. Fără să-și fi construit o bază a puterii reale – nici politică, nici instituțională –, crede în superputerea „coaliției pro-europene“. Ambiguu și cu PSD, și cu Bolojan, a reușit să-și strice relația atît cu electoratul de dreapta care l-a votat, cît și cu PSD, care a sperat că-și poate deschide o ușă de serviciu la Cotroceni.
Cum decurge lupta? PSD a început un tărăboi populist și ultimativ: jos cu Bolojan, cu orice preț. Numai că Bolojan a început să-și înțeleagă avantajele poziției și doar dacă și-a pierdut între timp mințile va pleca de bunăvoie. Ca să-l scoată cu forța, PSD e gata să recurgă la moțiunea de cenzură împotriva propriului guvern, situație prin care a mai trecut în iunie 2017, atunci cînd l-a dat jos pe premierul Sorin Grindeanu. Pînă la moțiune, însă, plănuiește să-și retragă miniștrii din Guvern. În situația asta, Bolojan poate demite toată rețeaua sinecuristă montată de PSD, cu trudă și risc, ani la rînd, în structura centrală și locală a statului, în instituții publice, agenții și companii de stat. Asta ar fi pentru PSD o nenorocire, un fel de blocare a Strîmtorii Ormuz.
Dacă PSD aruncă în luptă șeptarii, adică moțiunea de cenzură, are nevoie de voturile AUR. Dar AUR poate simula că sprijină PSD și, cînd vine clipa votului, se poate da la o parte, lăsînd moțiunea să cadă. PSD ar fi atunci un partid care și-a arătat neputința, un corp politic devalorizat, incapabil să mai formeze majorități. Electoratul său, pe care AUR îl vînează fără oprire, se poate îndrepta și mai abitir spre AUR, fiindcă AUR minte mult mai credibil.
PSD ar cădea atunci în capcana pe care și-a întins-o singur, ar rămîne condamnat la opoziție, confruntat cu irelevanța, cu accesul la guvernare blocat definitiv, erodat de un AUR mai vocal, aflat pe val. Ce ar face primarii PSD în situația asta? În 2028, s-ar orienta spre AUR sau PNL, și-ar organiza alianțe locale care le-ar da speranțe mai bune de realegere. Ce ar face anumiți parlamentari PSD? Traseism. Ce ar păți conducerea partidului? Ar fi lichidată.
Planul înlăturării lui Bolojan are nevoie, așadar, de cooperarea lui Nicușor și a aripii Thuma din PNL. Dar Nicușor nu poate face presiuni asupra PNL să-și schimbe premierul, așa cum făceau Băsescu și Iohannis asupra partidelor pe care le controlau, fiindcă PNL nu e partidul său. Iar aripa Thuma nu are nici mărimea și nici curajul necesare să întoarcă PNL împotriva premierului Bolojan, a șefului de partid Bolojan și a celui mai bine clasat lider politic din zona „pro-europeană“.
Deși Bolojan guvernează în contra sensului social și economic, iar PSD își acoperă faptele cu un discurs anti-suferință perfect valabil, Bolojan e în avantaj tehnic. În primul rînd, pentru că PSD a ales rolul agresorului și i-a lăsat lui Bolojan poziția legitimei apărări. Apoi, fiindcă acțiunea politică a PSD (care amenință stabilitatea politică) atrage după ea nemulțumirea a trei actori importanți: creditorii internaționali ai României, Bruxelles-ul și Nicușor. Chiar dacă e un jucător anemic, Nicușor urăște ca cineva să-l priveze de monomaniacala stabilitate și e de așteptat să ia partea celui care o apără, adică lui Bolojan.
PSD încalcă un acord politic și un program de guvernare agreat, iar Iie Bolojan, la rîndul lui, se încăpățînează să taie venituri sociale și să sufoce economia cu taxe, în ciuda cifrelor negative și a previziunilor sumbre.
La originea și la capătul acestei lupte politice iresponsabile stau banii. Nu îngrijorarea, nu interesul național, nu binele public, nu dezvoltarea. Taberele clientelare sînt cele care împing liderii și partidele să-și schimbe poziția, să rupă coaliția, să schimbe regula convenită. Banii de la buget și din PNRR, contractele din infrastructură, energie, IT, armament, resurse minerale reprezintă o sifonărie pe care clienții politici, firmele băieților deștepți țin s-o controleze. Chiar dacă sărăcia reprezintă un motiv serios de luptă politică, nu-i pasă nimănui de ea. Oamenilor politici care zdruncină încă o dată, azi, inutil, această țară le pasă doar de cutiile de pantofi înțesate cu bancnote, de ceasurile scumpe, de mărcile Lamborghini și Maybach, de cadourile imobiliare, de banii transferați în Emirate și Qatar, de zborurile private, de miile de hectare pitite pe numele unor rude, de vacanțele exorbitante la capătul lumii. Deficitul, inflația, datoria publică, taxele sînt doar formule prin care li se decontează aceste hoții.
3.246 de vizualizări
Apropo de asta „ Oamenilor politici care zdruncină încă o dată, azi, inutil, această țară le pasă doar de cutiile de pantofi înțesate cu bancnote, de ceasurile scumpe, de mărcile Lamborghini și Maybach, de cadourile imobiliare, de banii transferați în Emirate și Qatar, de zborurile private, de miile de hectare pitite pe numele unor rude, de vacanțele exorbitante la capătul lumii. Deficitul, inflația, datoria publică, taxele sînt doar formule prin care li se decontează aceste hoții.“
O intrebare retorica imi vine in minte: vor lua oamenii politici si rudele lor banii, imobiliarele, masinile scumpe, ceasurile scumpe si miile de hectare cu ei in mormint?
pai daca e retorica, asa sa ramina, dar cu noi, cum ramine ???
Nu, vor ramane copiilor lor…
PSD, un partid social- democrat, care behăie de grija românilor nu s-a excitat când Bolojan a tăiat în carne vie ! Doar când a început programul de restructurare a companiilor, de stat, de unde se ia șpaga mascată, a inceput isteria și lăbăreala asta politică sinucigașă pt. PSÐ…Li se taie sursa de bani negrii…Cine dracu’ are interesul să susțină o conducere de companie care ia zeci de mii de euro, dacă nu te alegi cu ceva din asta ?! Bă, ești prost, bă ești nebun ?
Dacă n-ar fi acest Grindeanu m-aș gândi că pesedeaua încearcă să scape cu viață… Intrarea în opoziție este un șut în fund, clar, dar poate fi și un pas înainte. În Democrație este chiar o regulă… Dar este Grindeanu acolo deci probabil că nu este nimic. O vrăjeală ieftină, un cotcodăcit grotesc, o mizerie…Un nimic, cum este Grindeanu. De obicei nu sunt de acord cu Dvs dar e posibil să aveți dreptate… Cine nu are dreptate este domnul Teodorescu care crede că ștergerea comentariilor se numește Cenzură. Se înșeală! Cenzura implică mașini negre, acte de arestare, proces politic și condamnări… Așa se fac lucrurile în mod profesionist! Ce face dânsul este o insultă prostească, inutilă, dăunătoare chiar pentru publicația Dvs. Dacă are într-adevăr 71 de ani, îi urez mulți înainte. Să fie sănătos! Îi promit că nu îl mai citesc, nu am ce să pierd…
Nu este vorba de nicio criză ideologică,pentru că nu remarcăm nicio voluptate a puterii,nu e nici joc politic,deoarece miza este obligația unui management de criză,eu cred că e vorba de o ecuație zoologică…
Într-o cușcă-expose, numită România, din cadrul menajerie Europa, avem cinci creaturi…un iepuraș,un buldog,o hienă,un papagal multicolor fudul și poliglot și o capră mioritică,mistică și românească . Adevărata diferență de potențial există între cele două carnivore,care au fost uitați de administrația parcului zoologic privind necesitățile lor fiziologice,și care,la un moment dat,vor trebui să înfulece unul din consumatorii de vegetale…abuz foarte justificat prin instinctul de supraviețuire Deocamdată se joacă cu mâncarea,însă ținta preferată a primilor patru, este capra dolofana,protejata Domnului,pentru buldog și hienă din motive gastronomice,iar pentru iepuraș și papagal din motiv de competiție pentru același tip de hrană…caprele într-adevăr mănâncă și se îngrașă foarte mult din punct de vedere electoral in ultima vreme…
Adevărul e că papagalii pot mânca și carne,să vedem dacă iepurașul poate deveni omnivor?!?
Este regretabil faptul că s-a ajuns așa de departe. Interesul national pentru țară, pentru popor a dispărut parcă.
Frumoasele lozinci lupta împotriva corupției, o bunăstare pentru toți, asistență socială, etc au fost puse la păstrare pentru a fi folosite la următoarele alegeri.
Nu doar în România este luptă pentru putere cu orice preț, cu împrumuturi dezastroase ci cam peste tot în lume.
Domnul Bolojan nu este ajutat să salveze ce se mai poate salva ci i se bagă bețe in roate. Parcă ar fi o echipă de chirurgi care încep să se certe, să se înjure în operație și bolnavul este pe ducă…
Cei care au contribuit la aceste găuri bugetare nu pot fi trași la răspundere? Ceva gen legea veniturilor ilicite?
E adevarat ca Bolojan e incruntat si are abordare de contabil – taiem, marim taxe. Dar cineva trebuia sa opreasca cat de cat dezmatul bugetar – poate nu ii iese asa cum am vrea, dar nu prea s-a bagat nimeni altcineva sa o faca.
Mi-a placut analiza. Sper doar ca rolul lui Nicusor sa nu fie supra-evaluat si sa nu ne trezim ca ne da una cu „in interesul stabilitatii, consider ca e nevoie de alt premier, care sa aiba sprijinul intregii coalitii pro-europene. Ii multumesc domnului Bolojan, dar pentru un dans trebuie sa fie doi parteneri, bla bla”