Mafioți de merit, dezertori de lux

Ajunși la vîrsta pensiilor speciale, locotenenții tinereții mele îmi zîmbesc din raftul cu fantome comuniste. Locotenentul-major B., care mi-a întunecat cele nouă luni de armată la Ploiești, era prost, răzbunător și șpăgar. Locotenetul V. alerga soldații cu masca pe figură pînă cădeau lați, iar căpitanul D. avea aproape toate simptomele sadismului. Căpitanul M. de la contrainformații preda un curs de turnătorie la vedere și-i încuraja pe recruți să-și denunțe camarazii. Unitatea era la cheremul colonelului P., vărul Elenei Ceaușescu, un stalinist cu ochi de viezure și ceafă de porc, peste care știința militară trecuse fără să lase urme. Singurul ins în care pîlpîia umanitatea era maiorul L., un bețivan îndrăgostit de pornografie, care înjura trupa din plăcere și nu folosea cuvîntul „patrie” fără să adauge, cu un rînjet, „muie”, „labagiu” sau „poponar”.

Acești ofițeri – și mulți alții – instruiau recruții întinzînd asupra lor o plasă de ignoranță și imoralitate, frîngîndu-le voința, hărțuindu-le valorile civile, făcînd praf mitul onoarei și al datoriei. Toată această strădanie perfidă era opusă ideii de armată. Lipsiți de cunoștințe, primitivi și violenți, slugarnici cu superiorii, abuzivi cu subordonații și înzestrați cu lașitatea universală a cazărmii comuniste, acești agenți ai absurdului dărîmau, pur și simplu, moralul armatei. Soldații îi disprețuiau atît de tare încît atunci cînd, într-o noapte, a explodat combinatul de la Brazi, iar noi am crezut că a început războiul, am fost convins că primii împușcați vor fi ofițerii.

Ei bine, locotenenții și maiorii de atunci vor fi ajuns astăzi colonei și generali, beneficiari ai pensiilor speciale, care răsplătesc meritul, virtutea militară, curajul, vitejia. Au luptat destul în războaie, acum se cuvine să-și ungă cicatricile cu bani.

Pensiile generalilor de hîrtie, umflate și date sub presiune, aduc mai degrabă a pradă. Sînt, de fapt, o captură de război pe timp de pace. Îndrumătorul de doctorate Oprea și-a cumpărat cu ele cariera, iar PSD a răsplătit șantajul.

Dar acești bravi apeviști sînt bătuți la pensii de magistrați și de generalii SRI. Procurori și judecători care și-au început meseria anchetînd amărîți pe vremea lui Ceaușescu, condamnînd pentru opinie și arestînd apucăturile burgheze pierd azi o oră să-și numere banii cînd vine poștașul. Procurori și judecători care au lucrat în parteneriate ilegale, au activat în cîmpul tactic, au servit lupta pentru putere și au făcut din justiție o reglare de conturi – politică și financiară – primesc în schimbul acestor fapte o bătrînețe de lux.

Generali SRI care au administrat firmele Securității, au interceptat populația încălcînd drepturi și libertăți garantate de Constituție, au creat monopoluri în economie, au furat cot la cot cu cei pe care trebuiau să-i prindă, au făcut dosare politice și au încălcat legea instrumentînd rechizitorii în locul DNA, ei bine, acești generali au azi pensii din care pot trăi la Monaco.

Pensii obscene sînt peste tot pe unde impostura și puterea s-au întîlnit: în STS, în MI, în SPP, în SRI, în MApN, în CCR, în parchete și în ÎCCJ. Instituțiile de forță și-au folosit forța și le-au smuls politicienilor îndosariați.

Omul de rînd, care muncește și plătește taxe în contul acestor rente, se întreabă: pentru ce toți acești bani? Ce plătesc ei? Ce servicii achită?

Păi, taxa de protecție și prima de dezertare, ce altceva?