Mergi sau nu la referendum, votezi Da sau Nu, tot vin unii și-ți iau gazele!

Atât de mult ne-a îndobitocit propaganda care ne atacă, de decenii, încă de pe băncile școlii, încât am ajuns să credem că România este o țară atât de bogată, încât reursele nostre nu se vor epuiza niciodată. Asta, în condițiile în care nici măcar apa din pârâurile de munte n-o mai putem bea în siguranță dacă nu o trecem prin vreo patru-cinci filtre.

Avem toate formele de relief, ni se spune, dar noi vedem, în week-end-uri sau vacanțe, doar două: DN1 până pe Valea Prahovei și A2 până pe litoral.

Acolo unde, cu secole în urmă, încă se mai săpa după aur, acum se scormonește după pet-uri. Reciclate, îți pot aduce ceva mărunțiș.

Și, totuși, elevii de azi continuă să învețe că suntem o țară bogată, cu nenumărate resurse. Bărăganul ne dă grâu, dar numai în anii în care nu e mai rentabilă rapița pentru biodiesel. Delta ne dă pește, dar numai dacă îl aducem cu noi, la conservă. Iar exemplele sunt nenumărate.

Zece mii de oameni au mărșăluit, duminică de duminică, pentru a împiedica distrugerea naturii prin exploatarea aurului de la Roșia Montană. Sute de oameni s-au bătut vitejește la Pungești și mii pe străzile din București pentru ca gazele de șist să rămână în subsolul patriei. Zilele acestea, sute de mii de români protestează împotriva Legii Off-shore, prin a cărei reanalizare se pregătește cedarea fără luptă a gazelor din Marea Neagră.

Asta, ultima, era fake news.

Politicienii pot fi schimbați. Fie și din patru în patru ani, dacă nu mai repede. Legile și ordonanțele pot fi stopate, modificate din mers, îmbunătățite. Cu o singură condiție: să se vorbească despre ele.

Atunci când s-a pus problema Roșiei Montane, publicul a reacționat tocmai pentru că știa despre proiect. Știa și de la politicienii care puseseră legea în dezbatere publică, dar știa și de la investitorul care umpluse presa cu materiale publicitare în care promitea marea cu sarea.

Despre gazele de șist s-a aflat pentru că Chevron a vrut să-și popularizeze investiția, ca să dea bine pe bursă și în ochii partenerilor locali. Explorările făcute de ruși, în același domeniu, nu au fost atacate, pentru că rușii au mers pe burtă, așa cum s-au obișnuit să meargă încă de pe vremea când nu puteau combate tancurile decât strecurându-se sub ele și lipindu-le explozibili rudimentari dedesubt.

Americanii de la Carlyle-BSOG n-au înțeles partea cu tăcerea decât puțin cam târziu. Inițial au plătit ca să se facă scandal că întârzie Legea Off-shore. Iar scandalul făcut de către cei plătiți de ei a trezit atenția celor care nu știau că se pregătește cedarea muțească a gazelor din Marea Neagră. Atunci, cu două luni înainte de votul final din Camera Deputaților, câteva voci, mai degrabă răzlețe, au făcut ceva gălăgie. Chiar dacă nu poți compara câteva voci cu vastele coruri de mii de tineri bătăioși, a funcționat. Însă foarte puțin.

Legea a fost întoarsă de către președintele României în Parlament. Pentru că, nu trebuie să ne ferim de această afirmație, îi enervase pe investitorii străini care voiau să exploateze gazele din Marea Neagră. Iar investitorii nu trebuie enervați. Pentru că, la nervi, un OMV, care ține în cârcă economia austriacă, poate ridica la luptă un stat întreg care începe să ne înjure pe unde ne prinde.

În timp ce nouă ni se spune că Legea Off-shore, așa cum a trecut ea prima dată de Camera decizională, îi alungă pe americani și pe austrieci ca să le facă loc rușilor, rușii, de fapt, dănțuiesc la nunțile miniștrilor austrieci și trag de tehnologia pe care americanii erau dispuși să le-o dea ca să-și poată continua dominația energetică asupra Europei. Om fi noi o insulă de latinitate într-o mare slavă, dar Marea Neagră nu e. Marea Neagră este o mare sărată, populată cu rechini ciocan și seceră, cutreierată de investitori cu atât mai serioși cu cât au mai strânse legături cu rușii.

Legea Off-shore, întoarsă în Parlament de președintele Iohannis, a ieșit iar din Senat într-o formă catastrofală. Nu mai e lege. Este, iar, cârpă pentru pantofii de miliarde ai concesionarilor.

Concesionarii nu mai fac scandal pe platforme online. Nu pentru că n-ar vrea să mai adauge oleacă de presiune, dar și-au învățat lecția. Acum nu mai plătesc pentru scandal, plătesc pentru tăcere. Doar-doar o trece legea neobservată.

Iar șansele ca asta să se întâmple sunt enorme. Oricum, zilele astea nu ne interesează nimic altceva decât referendumul.

Și, pentru că nu ne putem concentra la mai multe lucruri în același timp, Legea Off-shore, care ar trebui votată tot zilele astea, nu ne interesează.

Păcat, căci, indiferent dacă te duci sau nu la referendum, fie că boicotezi sau votezi Da ori Nu, tot vin unii și-ți iau gazele. În loc să te intereseze și asta, te concentrezi excesiv pe cine cu cine se căsătorește sau nu. O fi și asta important. Dar mult mai importante ar fi fost resursele. Căci, indiferent de modul în care definești căsătoria, divorțuri se întâmplă. Cum se pot întâmpla și recăsătoriri cu același partener. Însă, din momentul în care divorțezi de resurse, nimeni nu le mai aduce, niciodată, înapoi.