Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Minoritatea lui Onan

LGBT nu mai e ce-a fost. Buchetul erotic al diversității de sex și de gen a ajuns o pădure tropicală în care exploratorii descoperă, fără odihnă, specii noi. LGBT e acum un fel de număr Pi cu nesfîrșite zecimale, la care trudesc matematicienii sexului natural, întreg, rațional, irațional și complex. Avem azi colectivități lesbiene, gay, bisexuale, transsexuale, transgender, queer, asexuale, demisexuale, pansexuale, polisexuale, poligamice, poliamoroase, nonbinare, travesti, fetiș, BDSM și lista se pare că a încăput pe mîinile unei fantezii de neoprit.

Ca și Universul, sexul e în expansiune, mereu în căutare de noi și noi găuri negre. Erotismul atinge azi forme relativiste și cuantice, iar identitățile de gen îi cer minții umane să uite diferența între realitate și umor.

Era, deci, imposibil ca această fierbere filozofică din jurul organelor genitale să nu reverbereze social, cultural și politic și să nu arunce lumea într-un război pentru putere. Mișcarea LGBT a pornit o intifadă de recuperare a teritoriilor pierdute prin Biblie, Talmud și Coran, teritorii care i-au aparținut în copilăria fără restricții a omenirii, cînd sexul și identitatea de gen erau singurele consolări ale omului de Neanderthal.

Minoritățile sexuale zguduie azi societatea și pun statele în poziții de neimaginat acum un deceniu, le obligă să admită un trecut de discriminare, să adopte legi compensatorii, să schimbe nume de străzi și de instituții. Vedem guvernele aplecîndu-se și îngenunchind ca în textele Kama Sutra, dînd satisfacție noului val erotic și lăsînd familia tradițională să-și rumege tristețea și lanțurile grele ale căsătoriei dintre femeie și bărbat.

Poate că dincolo de anumite excese, care țin mai degrabă de nerăbdare și de ambiția de a scoate lenjeria intimă la vedere, n-ar fi multe de obiectat. Avem de-a face, în fond, cu o revoluție ce rezolvă o mai veche criză a datoriilor identitare, a libertății și a suferinței, o afacere deschisă de profeți care trebuie închisă de politicieni.

Atît că sînt anumite aspecte peste care nu se poate trece. Se poate trece, de exemplu, peste dorința de a redenumi telescopul James Webb din cauză că James Webb a fost acuzat post-mortem de homofobie. La urma urmei, și Dumnezeu a fost homofob cînd a pîrjolit Sodoma, și e de așteptat ca „G“-ul din LGBT să nu i-o ierte prea ușor.

Dar nu se poate trece peste marginalizarea celei mai mari minorități sexuale a planetei. Vorbim aici despre comunitatea bărbaților onaniști, care-și lustruiește identitatea de gen de pe vremea cînd tribul atîrna, cu cealaltă mînă, de crăcile copacilor subsaharieni. Onaniștii din vremea revoluției cognitive, de pildă, cînd erau descoperite focul și traiul în peșteră, se bucurau de aceleași drepturi și libertăți ca homosexualii și travestiții tribului, dar iată că astăzi, după șaptezeci de mii de ani, cînd societatea se spune că a evoluat, sînt nevoiți să se ascundă. Azi, acești bărbați reprezintă, în majoritate, cea mai nerecunoscută minoritate sexuală, fiindcă, între noi fie vorba, nimeni nu e dispus să recunoască.

Minoritatea lui Onan nu e cu nimic mai prejos decît minoritățile ei surori care s-au dat deja la iveală. Dimpotrivă, e plină de merite. A dat miniștri, președinți, senatori, deputați și prefecți, primari, secretari de stat, consilieri municipali și președinți de consilii județene. La noi în țară avem magistrați, generali și mitropoliți adepți ai sectei. Avem administratori ai companiilor naționale și inspectori de stat care trăiesc la adăpostul acestei practici de autosatisfacere.

Se poate spune că minoritatea lui Onan și-a luat în mînă menirea de lider. O vastă operă de frecare s-a mutat, astfel, în spațiul executiv, legislativ și administrativ direct din spațiul masturbativ. Minoritatea a frecat menta și mangalul, a lustruit nimicul și a risipit sămînța propriei inutilități peste întreaga fire. Ca țară, îi datorăm acestei comunități ascunse mai mult decît ne putem imagina.

E drept, Dumnezeu l-a ucis pe Onan pentru fapte asemănătoare, dar, printr-o minune a zilelor noastre, i-a pierdut din vedere pe onaniști.

Așa că cer pe această cale Consiliului Național pentru Combaterea Discrimnării să propună Parlamentului României recunoașterea minorității lui Onan ca membru cu drepturi depline al comunității LGBTQ+. Să adăugăm acronimului, noi, românii, un binemeritat „O“. Și asta repede, înainte ca alte țări să ne-o ia înainte și aici, unde e clar că sîntem primii.




3 comentarii

  1. #1

    Un comentariu vadit discriminatoriu, de pe pozitia “macho” a autorului! resping cu … tarie!

    • #2

      Adrian, nu mai respinge cu tarie, nu cred ca ai ceva tare la tine .. nici macar respingerea 🙂

  2. #3

    Excelent. Bravo Doru. Multumim!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.