Nu s-a făcut Opoziția nici anul ăsta

A dat rapița-n câmpiile patriei. Sub ploile ultimelor săptămâni, parcelele arabile au început să se-ngălbenească artistic, ici și colo, taman înaintea mini-vacanței de 1 Mai. Timing perfect pentru vânătorii de selfie-uri, care au o perioadă grea: de-abia își revin din mini-vacanța de Paște, că se vor simți obligați să se arunce consumerist în mini-vacanța de Ziua Muncii, iar asta doar pentru a se pregăti cât mai serios de mini-vacanța de 1 Iunie și Rusalii. Pentru aia chiar trebuie antrenament, pentru că vor fi cinci zile legate.

Dar în timp ce populațiunea își cheltuiește economiile și energiile creatoare în mini-vacanțe, Opoziția politică din România se lăfăie într-o vacanță despre care nu mai știm când a început și care nu pare să se mai termine niciodată.

Avem, în acest moment, doar cinci partide parlamentare. Bine, sunt deja mai multe, că, așa cum e datina, după alegeri ne-am trezit că în Parlament au ajuns mai multe partide decât cele care au trecut pragul electoral. E tradiția românească a fărâmițării post-electorale. Aparent, doar PSD-ul și UDMR-ul au rămas cât de cât întregi.

Dar nu asta este problema, că parlamentarii au trădat iar votul electoratului. O fac de 33 de ani, nu e vreun motiv să le mai cerem, inutil, să se schimbe. Problema e că Parlamentul, în sine, nu prea mai există, iar Opoziția parlamentară a fugit în lume cu trenurile cu hidrogen cumpărate de Drulă, lăsând doar AUR să mimeze că i-ar mai păsa cât de cât de ce se întâmplă.

PSD și PNL, mai înjurându-se, mai trăgându-se de tricou, se îndreaptă în ritm accelerat spre un unic partid. E firesc, rămășițele FSN-ului din 1990, care umplu mai ales PNL-ul, culmea, trebuie să se unească sub un singur steag, sub o singură culoare. Cel mai probabil roșu, cu trandafiri, săgeți și stele gălbioare.

Așadar, dacă toată lumea-i mulțumită, unde e problema? Dacă există vreo problemă.

Ei bine, există. În acest moment, alegătorii nu au nici cea mai mică alternativă. AUR pare a fi una, așa o percep oamenii care răspund operatorilor sondajelor de opinie, dar este clar că asta nu-i o alternativă reală. Cum nici USR și aripioarele sale nu sunt. Mai este un an și jumătate până la parlamentare, iar ăștia nu au nici programe coerente, nici idei, nici chef să se zbată. Strâng la teșcherea banii pentru campanie, sperând că vor face minuni pe Facebook în ultimele luni ale lui 2024. Asta denotă o viziune la fel de amplă ca aceea a zecilor de mii de năpăstuiți care-și pun speranța, an de an, în minunile Sfintei Parascheva.

De fapt, diferențele sunt mai mari între cele două domenii atât de strâns legate între ele: religia și culturile autoadulării din politică. Orice amărâtă de icoană care plânge cu lacrimi false prin cine știe ce biserică de țară e mai competentă, totuși, și mai apropiată de nevoile oamenilor decât închipuiții ăștia care cred că pot prosti la nesfârșit oamenii doar afișându-și chipurile lor aparent istețe de oi crețe.