Nu se mărește TVA-ul! Taci, că-ți cumpără mama avion!

De câteva zile mă uit peste măsurile din ordonanța trenuleț și nu-mi dau seama cât de nasoală și gravă e situația. Că e!, dar încă nu-mi dau seama cât de gravă și nasoală. Probabil trebuie să treacă niște luni pentru a înțelege pe deplin, dar mai ales pe pielea noastră, haosul în care ne aflăm.

Apoi mă uit la poza cu Ciolacu, în care își suflecă mâneca, să i se vadă tatuajul cu „Nu se mărește TVA-ul!” și-mi vine să râd. Băi, da’ cât de prost și tupeist să fii ca să faci așa ceva? Nu mai zic de faptul că și-a trecut căcatul ăla de text pe antebraț fix precum numerele tatuate victimelor Holocaustului, de parcă se crede victimă și face o asemănare subtilă între caznele lui de candidat eșuat și premier așijderea, cu ce-au pățit evreii sub ocupație nazistă. Mă rog, poate n-a gândit sau vrut asta. Poate e doar prost și nu și-a dat seama că gestul lui poate fi interpretat și așa.

Revenind însă la măsurile din ordonanța trenuleț, totul pare un ghiveci.

Sunt chestii care meritau să fie acolo. Anularea unor scutiri e în regulă. Scutirile nu-s o chestie veșnică. Le aplici într-un domeniu, pentru a-l stimula, apoi le scoți. Excepția de la regulă nu trebuie să devină regulă. Dacă trebuia anunțat mai din timp? Evident. Dacă se puteau elimina gradual? Poate fi discutat.

Sunt alte chestii absolut nesimțite. Ce se întâmplă cu microîntreprinderile e de noaptea minții. Practic, după măsurile astea, dispare ideea de microîntreprindere. Creșterea peste noapte a impozitului pe dividende e iar o bălărie. Nu că ar fi chestia care duce de râpă economia, însă ar fi trebuit să lase o marjă de timp înainte de aplicare.

Alte chestii sunt niște ciorbe reîncălzite și mai ales incomestibile, cum e cea cu înghețarea angajărilor la stat. Pleacă, bă, d’aici, că mereu ați găsit portițe. Acum, că doar la posturile unice se mai fac angajări. Doar la alea. Doar în situație de. De parcă tot românul s-a născut cu ciungă în păr și nu vede că asta cu angajările e praf în ochi. Au să se facă angajări, au să își găsească pilele de partid sinecuri, au să căpușeze bugetele în continuare, fără problemă. Și-apoi mai sunt și câteva chestii nesimțite, cum e cea prin care se taie tot, dar nu tuturor. Că, ce să vezi, magistrații cei detașați vor lua în continuare niște multe mii de europterix diurne. Vorba aia, să fie bine, ca să nu fie rău.

Da’, uite, „Nu se mărește TVA-ul!”, ne zice tatuatul. Iar eu mă uit poza aia și râd. Și-mi aduc aminte de bancul ăla cu piranda, care încerca să-și liniștească puradelul, care urla ca toți dracii. Taci, că-ți cumpără mama avion! Iar copilul plângea și mai tare. Taci, că-ți ia mama elicopter! Iar ăla mic nu contenea din plâns. Taci, că-ți ia mama BMW! Și tot nimic. La care, exasperată, piranda îl întreabă Da’ ce vrei, mă, ce vrei? Iar ăla mic se oprește din plâns și zice: Pâine! Piranda, uimită de răspuns, se întoarce către bărbac’su și-i zice: No ui, bărbate, că tot ce n-am îmi cere!

Ei, cam așa și Ciolacu. Noi vrem Justiție, vrem stat funcțional, vrem administrație eficientă, vrem câte și mai câte, iar el de-acum înainte o să ne-o bage pe aia, taci, române, că nu crește TVA!