De la două evenimente se așteptau, săptămâna trecută, imagini fabuloase cu mulțimi colosale în care să se îmbăieze George Simion și Lia Olguța Vasilescu.
La Craiova, Primăria a cheltuit 20 de milioane de lei pentru a arăta că se poate face ceva la fel de tare ca Untold-ul și în Oltenia. Dacă la Untold au fost 360.000 de oameni în patru zile, anul ăsta, la Craiova au fost 50.000 de oameni în toate cele trei zile ale festivalului Intencity. Cineva a cheltuit din banii craiovenilor câte 400 de lei pentru fiecare spectator prezent pe stadion ca să asculte relicvele muzicii ușoare europene din anii ’80 ai secolului trecut sau câțiva DJ destul de obosiți. E ca și cum ai plăti 400 de lei pe fiecare picătură de apă care se scurge în cadă, iar când vrei să plonjezi constați că apa-ți ajunge de-abia până la glezne.
Cam la fel a fost și la nunta lui George Simion. Omul visa la o nuntă ca-n povești, cu zeci de mii de participanți, pe care se pregătise și nu prea să-i hrănească și să-i adape moca. Au fost, cu îngăduință, vreo 3.000 de oameni. Se săpunise ginerică, săpunise și mireasa, convinși că le iese măcar de-un duș de mulțime, dar s-au trezit că li s-a înfundat țeava și au rămas cu clăbucii pe ei. Se și vede în imaginile transmise în buclă de RTV că nu se simt chiar confortabil. Ce trebuie să-i fi mâncat gelul de duș pe sub pseudo-costumele alea populare, mai ales că era destul de cald. Și nici nu se puteau scărpina, că era Teodosie pe lângă ei, atent la orice gest necreștinesc.
La Untold, oamenii s-au dus și au lăsat câte-o cârcă de bani fiecare, de bunăvoie și asumat, la Intencity mai era puțin și trebuiau șefii de organizații PSD să trimită participanți cu autocarele, ca să nu dea prost. Primăria Cluj a cheltuit o singură dată, la prima ediție, un milion de euro pentru Untold. E drept, fără banii ăia, Untold-ul n-ar fi existat niciodată. Doar că acum Primăria nu mai cheltuiește mai nimic, iar Clujul încasează, în timp ce încasează masiv și organizatorii. La Craiova s-au cheltuit din bani publici, din prima, cinci milioane de euro. Nu că n-a fost de cinci ori mai tare decât primul Untold, a fost de-a dreptul jalnic și nici nu promite să crească mai mult în anii următori.
Nici Simion nu stă mai bine. Evident că a cheltuit mult mai mult decât cei 12.000 de euro declarați, iar oamenii știu asta. Mulți par proști, priviți de pe aceeași scenă de pe care a cântat și Nicu Covaci, dar nu sunt. Faptul că n-au venit mai mult de 3.000, că n-au bătut atâta drum pentru o mocangeală îndoielnică e o dovadă că prezumtivul electorat al AUR este subestimat. Nu prostia îi împinge în brațele acestui legionăraș de operetă, ci disperarea. Simion are succes dacă se duce el din poartă-n poartă, dar nu este într-atât de apreciat încât iobagii să răspundă de fiecare dată atunci când arendașul pocnește din degete.
Și primarul Craiovei, și președintele AUR au arătat, săptămâna trecută, ca doi bețivi care se urcă pe scenă și încep să urle „Toată lumea mâinile sus! Haideți, cântați toți cu mine!“. Când își mai revin, își dau seama că sunt singuri, că lumina-i stinsă, iar microfonul nu-i cuplat la boxe. Pentru că este foarte posibil să existe un Dumnezeu al bețivilor, care are grijă de ai lui. Dar nu-i iubește și nici nu-i ajută pe ăia care se îmbată cu apă rece.
Asta se întâmplă când ai o primăriță trompetă de rahat aleasă de băieții cu Merțane și familii mari cărora le dă ajutoare sociale!