O nuntă periculoasă într-o țară valoroasă

A ieșit la iveală certificatul de căsătorie al procurorilor cu ofițerii. Secretă, incestuoasă și nășită de un aventurier cu două mandate de băutor, această cununie cu acte a fost ilegală. „Ilegalitate” e, de fapt, cuvîntul de care se feresc azi toți nuntașii statului modernizat. Protocolul SRI-Parchet e un contract prin care cele două instituții își prestează reciproc servicii pentru a controla definitiv piața civililor. Împreună făuresc un instrument cu tăișuri extinse, calificat să modifice accesul democratic la putere, deținerea și exercitarea ei legală.

Protocolul își ia precauții birocratice și pretinde, la derută, că se bazează pe legi, dar, în esența lui coruptă, el se bazează pe sub-legi, pe o legislație secundară, adică alcătuită din hotărîri și norme emise de instituții fără autoritate legislativă (ANCOM, CSAȚ). Degeaba sînt invocate legile care privesc siguranța națională, dacă atacul asupra drepturilor și libertăților cetățeanului și asupra democrației se produce prin intermediul hotărîrilor Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Pe scurt, SRI interceptează convorbiri FĂRĂ SĂ AIBĂ DREPTUL LEGAL, iar ofițerii SRI participă la anchete penale FĂRĂ SĂ AIBĂ PERMISIUNEA LEGII. Asta înseamnă că, din 2009 pînă în 2016, interceptările executate de SRI, în baza cărora DNA a făcut dosare penale, iar completele de judecată au pronunțat condamnări, reprezintă probe obținute ilegal. Potrivit deciziei CCR din 18 ianuarie 2018, probele obținute nelegal trebuie înlăturate din dosare. După litera legii, oamenii ăia – condamnați sau agresați judiciar – sînt nevinovați, prin prezumția de nevinovăție. Procesele lor trebuie revizuite și așa mai departe.

În partea cealaltă avem responsabilii. Parchetele ar trebui să se autosesizeze în cazul celor care, cunoscînd starea de ilegalitate în care s-au format și au acționat echipele operative mixte, au consimțit. Ar trebui să-i vedem anchetați atît pe semnatarii protocolului (șefii SRI și ai parchetelor), cît și pe membrii CSAȚ din 2009 și pînă în 2016, adică pe președinți, pe miniștrii Apărării, Internelor, Justiției, Externelor, Finanțelor, Economiei, pe directorii SRI, SIE, pe șefii Statului Major General și pe consilierii prezidențieli pe probleme de securitate.

E un moment de cotitură în cariera tinerilor care țopăie în Piața Victoriei de dragul Justiției. Acum legea e atinsă în inima ei: a fost eliberată dintr-un subsol întunecat unde o țineau captivă și o violau tocmai cei însărcinați cu paza. Săriturile și pancartele ar trebui să ia în calcul și reabilitarea legii, nu numai poeziile dedicate unei Justiții care poartă freza lui Cioloș și tocurile lui Kövesi.

Pentru presa care nu mai prididea să lingușească faptele comise în regimul Băsescu e un moment greu. Pentru unul ca Tăpălagă, electricianul din birou de la Coldea, care scria că DNA e motorul și SRI e curentul, trebuie să fie o zi amară. Și pentru foștii lingăi de la Evenimentul zilei, de la România liberă, de la Adevărul, de la 22, de la Digi24, B1, ziare.com etc., lingăi de care Băsescu însuși s-a îngrețoșat, e o zi cu gust neplăcut. E ziua regurgitării. Dar ei vor ține gura strînsă, își vor reînghiți conștiința și vor trece mai departe, cu aceeași ușurință cu care s-au șters de scuipații idolului lor.

SRI face parte din sistemul imunitar național. Constituția îl așază pe raftul cu medicamente vitale. Numai că leacul conține și boala. Secretul atrage tentația. O instituție autorizată prin secret de stat să încalce legea și etica își păstrează cumpătul doar prin caracterul oamenilor ei. Numai că SRI a avut șefi incapabili, gata să-și ascundă lipsurile sub acel amestec otrăvitor de slugărnicie și sete de putere. În regimul Băsescu, SRI și-a încetinit evoluția, și-a abandonat scopurile naționale și a ratat ocazia de a merge la înmormîntarea fostei Securități. Care, între noi fie vorba, mai mult a înviat. Adevărat a înviat!