Cinematografia mondială trece prin momente grele. Zeci, sute de milionari și miliardari produși de această industrie se zbat debusolați într-un început de irelevanță. Doi ani de cinematografe închise în mai toată lumea au schimbat mai rapid decât se aștepta oricine modul în care oamenii privesc și plătesc filmele. Nu mai departe de ianuarie-februarie 2020 încă mai existau foarte mulți oameni care plăteau 10-15 euro sau dolari pentru a vedea un film. Unul singur. Izolarea mondială și, apoi, perspectiva crizei au dat avânt platformelor de streaming, unde, cu aceiași bani, vezi câte filme poți tu vedea într-o lună. Este greu de spus dacă industria a pierdut bani sau nu. Pare că nu. Desigur, proprietarii cinematografelor, cei care cu zece ani în urmă încă mai aveau un cuvânt de spus în dezvoltarea Hollywood-ului, își trăiesc ultimii ani. Dar se vor reorienta ei, nu-i o problemă.
Filmele și serialele produse în ultimii doi ani suferă profund de lipsă de chef. Cele mai multe par făcute pentru a se bifa o activitate. Mai apare câte un mic scandal, cum a fost cel din jurul Don’t Look Up, se mai agită omenirea câteva săptămâni și după aia ne întoarcem la rescrierea istoriei, ducând nobile de culoare în mijlocul vikingilor și tot așa.
Elita Hollywood-ului nu-și mai găsește, de o vreme, cauza. La Casa Albă e un președinte democrat, încălzirea globală a fost pusă în așteptare de criza energetică, Black Live Matters e prea de anii trecuți, foametea din Africa nu mai este atât de vizibilă… Ce mai, o jale totală și o lipsă de idei pe măsură.
Că americanii nu l-au lăsat pe Zelenski să se adreseze lumii la gala premiilor Oscar e greu de înțeles. Dar numai dacă nu ai urmărit cam ce probleme îi preocupă, de fapt, pe actorii americani. În ultimii 32 de ani, în ciuda faptului că în lume au avut loc destule războaie, niciodată la Oscar n-a scos nimeni un cuvințel despre asta. Au preferat să se hlizească la aceleași glume, din ce în ce mai proaste, pe teme cu adevărat minore, dar care, în mințile lor, erau de importanță capitală. E drept că pe mulți îi încurcă și geografia. În lipsa unui scenarist și a unui scenograf, idolii planetei nu prea sunt în stare să arate pe hartă unde este Ucraina, unde era Iugoslavia, care-i Irakul și care Iranul…
A remarcat toată lumea că, în seara Oscarurilor, doar Coppola a rostit cuvântul Ucraina. Nici măcar o actriță născută acolo și care a trăit în Ucraina până la 7 ani n-a îndrăznit să încalce embargoul și să vorbească în clar despre război. De parcă primise replicile de la Kremlin, invadarea Ucrainei a fost descrisă drept „eveniment global“. Un soi de „operațiune militară specială“ în limba de lemn a Hollywood-ului.
Norocul planetei cu Will Smith, care a dat puțină culoare galei. În templul non-violenței, al scuzelor pentru suferințele fizice îndurate de unii acum două sute de ani și al #metoo-ului, un golănete țâfnos s-a repezit pe scenă să-și bată colegul care a mers prea departe cu glumele. Și nici n-a pățit nimic pentru asta, n-a fost luat pe sus de oamenii de ordine și dat afară. S-a așezat la locul lui și a asistat mai departe la ceremonia unde avea să primească, până la urmă, și o statuetă. Ar fi putut să o primească și în arestul Poliției, dar parcă nu se face să strici distracția oamenilor.
Palma tembelă dată de Will Smith plasează Oscarurile cu opt ani în urmă. Atunci, un agresor țâfnos și iute la nervi a anexat Crimeea, iar nimănui nu i-a păsat cu adevărat, frecventându-l în continuare, găsindu-i scuze, sancționându-l doar de fațadă. Ca și în cazul Rusia-Ucraina, nepedepsit în nici un fel, peste opt ani Will Smith ar putea veni la Oscaruri cu tancul și s-ar putea apuca să tragă în mulțime, la nimereală. Și chiar și așa, dacă președintele din acel moment al SUA ar îndrăzni să spună că un astfel de personaj trebuie dus pe scaunul electric, ar interveni rapid specialiștii în comunicare, să explice că președintele nu asta a vrut să spună, ci că se referea la un proces cinstit, ca în cazul lui O.J. Simpson, de exemplu.
Bine măcar că agresorul nu a fost vreun alb, că ne-ar fi obligat media occidentală să uităm de ce se întâmplă în Ucraina, ca să urmărim lupta Hollywood-ului pentru dreptate și egalitate.
L-ati uitat pe Michael Moore care aproape a fost luat pe sus de pe scena pentru ca s-a referit la invazia Irak-ului de catre Bush
A luat-o razna de cand a aflat ca nevasta-sa si-o cam impingea cu prietenul lui fii-su. Atunci trebuia sa imparta niste palme, acum nu e decat un ipocrit violent. Daca facea ala o gluma gen, cineva ne-o arde pe nevasta-ta, mai primea palme, doar era realoyatea. Will Smith si-a gasit in sfarsot rolul vietii, acela de papagal.
Bine, ma, maestre. Fabula-fabula, da’ unde bati cu ea… asa…?
Acum a fost uimita planeta de ,,ingenioasa regie” da-n cativa ani, dupa mai multe astfel de episoade ,,dure”, momentul o sa fie asteptat de ,,public” mai ceva ca ,,furatul” miresei. Au ,,dresat” urmaritorii ,,gura casca”, mai ales in ultimii 30 de ani, prin toate metodele posibile astfel incat pentru a obtine macar putina ,,distracție” e musai sa apeleze la ,,duritate”. Sigur ca tot ,,americanul” a aflat ca wresling-ul e despre mimă, da’ tocmai deaia la ei a prins.
Eu sunt puțin dezamăgit; de ce doar o palmă? Putea să intre pe scenă cu un „9mm” ca să respecte tradiția americană iar apoi, ca să fie în ton cu vremurile, să anunțe că își face schimbare de sex.
breh, daca aia a fost palma pe bune io sunt popa. show de 2 lei
Domnu Parick, respect, v-am mai scos la o cafea în Budapesta cu ani în urmă, v-am admirat și v-am iubit dintodeauna, da asta rămîne între noi, mă așteptam să scoateți un cuvințel legat de faptul că nimeni nu mai scoate un cuvințel, da asta e situația, multă love, forever, costeluș.
Pai nu era palma ca sa „dea culoare” ceremoniei? Normal ca a fost vrajeala, la fel cum se vede fofo din greseala la artizdele care coaboara din limuzina la ceremonie.