Într-o fostă țară levantină,
unde toți vecinii, între ei,
își dădeau o cană cu făină
și-un pahar cu zahăr sau ulei,
moartea coborî în tîrg, cu mere,
ca o fată roșie-n obraji.
Mulți flăcăi n-aveau la cine-o cere
și-au rugat-o să le dea un gaj.
A sosit războiul într-o seară
să îi ia un an cu împrumut.
S-a umflat biserica de ceară.
Plînge clopotarul surdo-mut.
Dar și clopotul de-aramă plînge
că au ostenit de-atît curaj
și-au făcut transfuzie de sînge
pentru fata roșie-n obraji.
Vreți Corabia Nebunilor? Accesați www.mirceadinescu.ro!
