Popa pupă poala mea

Tare trebuie să-l mai usture ochii pe Dumnezeu!

Să-i ții închiși atîta amar de vreme ca nu cumva să-ți zărești copiii, pe preacucernicii călugări, dezmierdîndu-se ca în zilele Sodomei, nu-i lucru ușor. Dar, în milostenia lui, Domnul s-a cufundat în orbire și i-a lăsat să-și pună mădularele la treabă, cînd între ei, cînd în colaborare cu mirenii. Și, în loc să întindă mîna după fulger și să restabilească învățătura cruntă a Genezei, a plîns în întuneric, cu urechile astupate, ca să nu le audă icnetele și gîfîiala.

În Biserica Ortodoxă Română se practică atît amorul frățesc, intrasutană, cît și preacurvia mixtă, cu civili. De la preot la episcop și de la stareț la călugăr, oamenii sfinți își leapădă scriptura și se adîncesc în dezmăț, momiți de preafericitul Diavol și de armatele lui de îngeri destrăbălați.

Sigur că Patriarhia, Sfîntul Sinod sau Catedrala Mîntuirii Neamului sînt realizări de forță ale ortodoxiei românești. Ele dau Bisericii – sau își închipuie că dau – mai multă tărie decît partuzele cu popi. În sondaje, Biserica e în continuare iubită. Dar după atîtea și atîtea dezvăluiri porno, pare că dragostea chiar i s-a cuibărit, cu toate păcatele ei, în pîntece.

Despre învîrtoșarea gay a lui Teodosie Tomitanul au vorbit în repetate rînduri seminariștii minori cărora procurorii nu le-au luat în seamă plîngerile. Visarion al Tulcei nu e prima dată acuzat de viol. Acte de penetrare neconsimțită sînt frecvent scoase la iveală din abisul școlilor popești, unde anumite examene se țin în pielea goală și cu spatele spre profesor. Preoți care mîngîie copii și înghesuie femei la spovedanie sînt o obișnuință a programelor de știri. Căci, iată, rutul oamenilor sfinți nu se consumă doar între soldați din Oastea Domnului. Lumea rugăciunii și a straiului cernit se împreunează des și cu strada.

„Și după aia, mi-a oferit sau i-am oferit, nu știu exact cum să vă spun, sex oral“, zice călugărul LGBT Cristi Călin despre deputatul PSD Aurel Bălășoiu, cel care, cică, l-ar fi făcut gelos pe arhiepiscopul Tomisului după ce i-a sărutat șoferul. Politica, la fel ca împărtășania, livrează clienți armăsarilor în sutană. Oamenii Bisericii încalecă pe ce se nimerește. Azi pe un deputat, mîine pe o femeie, poimîine pe un copil. Crucea a devenit una dintre poziții.

Ca homosexual, Aurel Bălășoiu e un exemplu la modă, cu atît mai mult cu cît nu vede o barieră în straiul preoțesc. Asemenea lui, prelații care se mîngîie și se sărută în chilii slujesc, de fapt, noua evanghelie LGBT.

Sexul răzbate și din rugăciune, nu numai din dorința laică. Priapismul răbufnește din altar și se revarsă în lumea sublunară. Orgia cu preacuvioși atrage mereu civilii, fiindcă iertarea și secretul plutesc în cameră.

Și astfel se perindă prin memoria participanților scene cu demnitari, generali și jurnaliști, cu miniștri și chiar cu prim-miniștri îmbrățișați, înfășurați în cearșafuri extravagante, ca în pînzele lui Fragonard. Înalții ierarhi abia dacă se mai deranjează să nege, în timp ce sutanele mărunte îngenunchează tot mai des în fața șlițului frățesc.

Patriarhul Daniel stă surd și mut, ca de obicei. Cu catedrala aproape gata, cu parohiile mulse în totalitate și cu banii de la Guvern aproape încasați, și-a atins toate idealurile sfinte. De ce s-ar mai obosi să mustre erecția sacerdotală?

Biserica Ortodoxă Română nu se află sub un atac mediatic sau străin, așa cum îi place purtătorului de cuvînt să bată cîmpii, ci într-un proces avansat de deteriorare. E singura instituție care-și neagă păcatele și cea mai nereformată dintre toate. Condusă de foști informatori ai Securității și de colaboratori ai serviciilor secrete de azi, BOR n-a acceptat niciodată să-i recunoască, să-i condamne sau măcar să-i îndepărteze. Cu o obrăznicie ieșită din comun s-a sustras legii și legii morale de care ea însăși face caz. Profilul ei autocefal e întregit de lăcomia bugetară și evaziunea fiscală, de servitutea politică și înavuțitea personală a șefilor ei.

Popii își jupoaie parohiile fiindcă la rîndul lor sînt jefuiți de Patriarhie. Catedrala s-a clădit pe înmormîntări la suprapreț, pe tarife triple la nunți și la botezuri și, mai ales, prin bani electorali smulși din bugetul de stat. Să se fi bazat numai credință, ar fi ieșit un chioșc.

Instituția care spovedește și pretinde că oferă alinare sufletului creștin are, prin oamenii ei, o conștiință plină de păduchi.

Pe lîngă toate astea, știrile porno reprezintă vestea bună. Ba chiar terapia de înveselire. Ele arată că în tristul stabiliment pulsează viața. Chiar dacă în ritmul și cu icnetele cunoscute din filmele pentru adulți.