Pușcărie și destin

Cînd Emil Constantinescu, ieșind cu țurloaiele politice înainte din Palatul Cotroceni, a scos acel strigăt pițigăiat: „Am fost învins de fosta Securitate!”, normal era ca societatea civilă care îl inventase să dezlănțuie Noaptea Sfîntului Bartolomeu în cartierul Primăverii, unde băieții cu ochi albaștri se cuibăriseră în locul bătrînilor ilegaliști.

N-am văzut atunci nici gheizere de sînge, nici prunci aruncați pe fereastră, nici foșnet de generali hăituiți de Ana Blandiana prin lanul de cucuruz.

Am admirat, în schimb, intelighenția noastră șovăielnică lustruind moaștele lui Ion Iliescu pe la răspîntii, nu cumva să stingă Tribunul Vadim, cu o bășină electorală, lumînările învierii și să intrăm definitiv în noaptea minții.

Fiindcă le ieșise pasiența cu răul mai mic care ne salvează de răul mai mare, băieții l-au înșurubat pe tătuc la locul cuvenit, să le lumineze cu cinstea și sărăcia sa proverbială drumul spre capitalismul de cumetrie.

Secolul douăzeci s-a vărsat destul de lin, cu tot cu activiști și cu securiști, în secolul douăzeci și unu, umplîndu-i poala lui Traian Băsescu care, cu ocazia procesului comunismului, îi cerea probe elitei culturale românești, cu crema căreia s-a spălat pînă la urmă pe chelie.

Abia odată cu ivirea lui Liviu Dragnea din neantul politichiei, societatea civilă a scos Ciuma Roșie din dulapul în care o pitise Traian Băsescu.

Văzîndu-i pe aprigii rezistenți ai lui Klaus că aruncă buchețele de trandafiri la cununia DNA-ului cu SRI-ul, Dragnea a bunghit că n-ar fi rău să convoace și el în Piața Victoriei rațele pestrițe ale PSD-ului, la o scenetă din Lacul lebedelor, spre a da masochismului antisecurist o nuanță social-democrată. Uitînd că strămoșii săi au moșit nașterea SRI-ului extrăgîndu-l, fără durere, din burta fostei Securități.

Bănuit că ar fi avut o strînsă legătură cu Karl Marx încă din copilărie, cînd vindea în tîrgul din Alexandria bomboane agricole în cornete răsucite din foițele unui ceaslov rufos numis Das Kapital, Liviu Dragnea s-a trezit peste noapte că junii anticomuniști îi aruncă în brațe Ciuma Roșie, obligîndu-l să se căsătorească cu ea, după ce filosoful Mihai Șora îi făcuse felul, în tinerețe, la Paris.

Zadarnic încearcă Justiția, acum, să demonstreze că Dragnea are sînge de viperă capitalistă ce-și încarcă bateriile pe stîncile unor insule exclusiviste din Madagascar.

Plini de ingenuitate, junii crescuți în serele multinaționalelor își închipuie că Dragnea doarme cu secera și ciocanul sub cap și că ar vrea să redea proletariatului mijloacele de producție ciordite de baronii partidului după ’89, iar foștilor ceapiști să le pună gratuit la dispoziție un sanatoriu cu băi de nămol extras din lacul Belina.

Sfidînd legile geometriei, statul paralel al lui Kövesi se va intersecta cu statul paralel pesedist la poarta pușcăriei în care Liviu Dragnea va intra ca un martir al comunismului ce a reușit să o scoată pe Vasilica în fața Guvernului ca să mîrîie împotriva fostei Securități.

Ăsta da, destin!