Răul cel mai nimic

Se încheie poate cea mai penibilă campanie electorală din istoria omenirii.

Cum s-a ajuns, te întrebi, la o societate în care principiile fundamentale ale logicii nu mai funcționează dar, în schimb, povești în care se împletesc semnele demenței și formele cele mai stupide ale minciunii ajung să treacă drept silogisme de-o puritate aristotelică?

În ce fel de minți, te întrebi, își pot găsi refugiu în drumul spre neant fapte incredibile sau minciuni ordinare de genul: Iohannis a vîndut copii pentru organe, vom fi conduși de Rusia și de China, Vadim îl susține pe Ponta după ce în ajun a scris despre Daciana că are „sexul cît o găleată” (nu știm dacă era electorală), găinile aruncate peste gardul ACL sînt o amenințare cu moartea în stil nazist, Liiceanu imploră mila ca o băbuță strident colorată în icoanele făcute pe vapor, Ardealul se rupe de România, Ponta va fi manevrat de ofițerul superior din vremea în care a fost el însuși spion, Blejnar strînge rîndurile liberale în vederea marii bătălii electorale care urmează în turul 2, producția de voturi la hectarul de alegători amintește producțiile epocii de aur ale unanimității, Palada etc.

Asta e tot ce se comentează zilnic în presă și pe net: multe mîțe de Facebook cu creierii făcuți praștie după spotul de laser pe care trusturi deținute de partide le plimbă cum ar plimba jetul de urină.

Undeva în spate, ca niște balene moarte aruncate pe plajă, am putea vedea totuși niște evidențe. Dar de cînd mai sînt evidențele evidente?

1. Biserica se implică în campanie pînă la medalioanele de aur de la gît. Iar la ultimul sondaj 66% dintre români au „încredere” în Biserică. Ce dracu’ înseamnă „încrederea” asta? Ai încredere în Biserică că ce? Mii de burți plesnind de cîrnați își negociază traiul de lux lacare unul ca Jay-Z ar exclama: „Respect, Bro!”

2. Serviciile secrete sînt o structură nervoasă răspîndită în tot corpul României.

3. Parlamentul este o adunătură de inculți puși pe furat care trec de la un partid la altul după cum le dictează ratele la bancă sau ultimele cataloage cu mașini Porsche.

4. Clasa de mijloc este atît de mîndră că a descoperit votul încît, căutînd în arhivele internetului, a descoperit că la Revoluție s-a murit pentru acest drept. Păi, atunci, hai să-l exercităm, hai să ne dăm cu el pe la genunchi, cică face bine și la reumatism. Tinere din Diaspora se îmbracă în straie populare și se pozează cu pîini împletite în brațe.

Entuziaști de toate soiruile își dau foc la fund și pocnesc pe cerul virtual ca artificiile, încercînd să lumineze în bezna îngrozitoarei tiranii ce va să urmeze.

5. România e locul în care marile companii își bagă țeava în orice zăcămînt: de tineri, de mînă de lucru ieftină, de gaze, de cumpărători guguștiuci neinformați.

România trebuie să-și primească investitorii cu pîine, sare și mari scutiri de taxe, pentru că, altfel, nu mai vin.

6. Toate privatizările și concesionările au fost afaceri între guverne și companii sau alți oameni de afaceri.

7. PSD e un partid care demult nu mai e un partid, ci un grup de interese economico-financiare.

8. PNL este un partid istoric nou-născut căruia bătrînii feseniști tocmai îi dau să sugă.

Vai, dar cum arată cei doi candidați?

Cei doi candidați au, cînd ajung să aibă, o unică și jalnică viziune despre Românie: o țară normală, românii să aibă locuri de muncă, să nu mai fie scandaluri, să se muncească mai mult și să se vorbească mai puțin, să respectăm traseul european și Nord-Atlantic al țării, anticorupție, e nevoie de autostrăzi.

Cea mai proastă maimuță n-ar avea nevoie de mai mult de două zile de meditații cu Vanghelie ca să reproducă împachetările astea cu nămol.

Dacă vreți să ne jucăm de-a rațele, uite, am găsit niște muci la care să ne repezim: Ponta sau Iohannis?