Ea n-are ochi la dumneaei,
că-i ține-nchiși în ladă,
iubirea mea de cîțiva lei
parcă-i pe-o altă stradă,
unde bem vodcă Absolut,
fiindcă povestea-i simplă:
am fost Luceafăr, dar de lut
și am tînjit la jimblă.
Antreprenor neavenit
de gropi și de ruine,
dau să mă-ntorc în infinit,
dar mă izbesc de mine,
adolescent penibiluț,
cu fîș, gumari și bască,
miaun ceva precum un mîț
să nu mă recunoască
cum stă proptit la felinar
de-o adiere blondă
cu nici un ban în buzunar,
însă cuplat la sondă,
cîinele lui fără stăpîn
se bălăcește-n plînsu-mi,
că sînt invidios bătrîn
numai pe mine însumi.
