Final de an, Centenar, românism peste ani, România – președinte al Consiliului Uniunii Europene sau, în termeni care chiar desemnează o realitate, spus după cum urmează: moțiune de cenzură depusă doar ca să treacă timpul, completuri de 5 de la Înalta Curte declarate nelegale, președintele merge la ședințele de Guvern ca să facă pe paznicul, iar asistentele medicale nu se spală pe mâini.
2018 pare anul în care ne-am dat seama că e mai rău decât cel mai rău și că toate înțelesurile – alea puține – care mai făceau ca România să fie o țară europeană se dizolvă și, în final, dispar cu totul.
Tot ce-a însemnat anticorupție a dispărut – cu rele și cu bune. Multe, prea multe rele: protocoale, Portocale, dosare fără finalizare. Eliberările lui Dan Șova, Rudel Obreja, Tiberiu Nițu și tot ce va urma nu fac decât să ne arate că am trăit, în ultimii 12 ani, într-o ficțiune pe care ne-am străduit, am luptat, ne-am luat energie din ură și idolatrizare ca s-o facem reală.
Nimic mai fals. Din toată anticorupția rămân doar demența lui Băsescu și liniștea de pe afacerile SRI.
Dar poporul, poporul a reapărut. Doar că acum e în gura lui Liviu Dragnea, în gura lui Eugen Orlando Teodorovici, în gura Vioricăi Dăncilă. Poporul e chemat acum să-și ia dividendele de la țara asta: salarii, pensii și, cu ajutorul lui Dumnezeu (care, apropo, e român), poate românii devin proprietari și pe bănci, și pe marile afaceri. Românii, poporul, cetățenii acestei țări, părinții și bunicii, mamele și soțiile, copiii, viitorul acestei țări, cu toți sunt chemați să își ia, a mia oară, țara înapoi.
Situația e similară cu aceea de la alba-neagra, când oamenii stau înghesuiți în jurul mesei, atenți la bilă și excitați de bani, în timp ce niște băieți ageri îi fac la buzunare. Ce-a mai rămas în România și din Centenar? O ordonanță nedată. Ea va desăvârși frumoasa dispariție.
Ce are Nitu cu …prefectura ?