Să ne îmbuibăm cu anticorupție

Principalul capăt de acuzare împotriva oamenilor politici este România de azi. Procurorii ar trebui să aibă în toate aceste dosare o singură probă: un documentar numit România ultimilor 25 de ani. Profesori ajunși în mizerie, pensionari umiliți, tineri din ce în ce mai puțini, dar oricum mult mai mulți decât locurile de muncă, spitale semănând tot mai mult cu groapa de la Glina, chiștoace de autostrăzi.

E o poftă de justiție cum n-a simțit vreodată un sugar dorul de țâță.

Gata, au dat americanii verde, a început! S-a pus Kovesi pe ei! Nu mai scapă nimeni! Crezi că se ajunge și la Chior? Stai să vezi că îi ia iar și pe pesediști! – sunt coordonatele groase în care se scrie Dicționarul răzbunării.

Cu o găleată de pop-corn în poală și un pahar de ketchup care să mai potolească pofta de sânge, ne așezăm seară de seară la televizor și așteptăm “la gaură” următoarea victimă. Procurori care până ieri se jucau de-a “cine mișcă primul un dosar mă-sa-i curvă” jonglează acum pe nas cu capetele de acuzare precum cea mai talentată dintre foci. Dar parcă mai contează de ce și cum se întâmplă. Poate pur și simplu le-a luat Dumnezeu mințile procurorilor și îi arestează pe cei pe care i-au protejat până acum. Și bine a făcut Dumnezeu.

Legea ar trebui să dea o aparență umană acestei pofte. Să-i bage pe toți, dă-i în pizda mă-sii, că nimeni nu e nevinovat! Să fie scoși în cătușe, să ne bucurăm și noi, să luăm suvenir câte un gândac din celula în care s-a pișat turcește Elene Udrea. Poate că ar trebui dată o lege prin care fiecare român să aibă dreptul la un selfie cu Videanu, Cocoș, Hrebenciuc și Nuți. O noapte la Udrea în celulă – ar putea să fie nu numai o perversiune în sine, ci parte din viitorul program electoral al lui Dan Diaconescu.

E o energie a eliberării care pare că se pierde aiurea. Te gândești că ai putea să conectezi aceste piepturi pulsând de dreptate la sistemul energetic al țării. Dacă s-ar putea construi autostrăzi din bucuria de-ai vedea pe politicieni în cătușe, în 2 săptămâni ar mai rămâne doar o mică fâșie neasfaltată din țara asta, undeva pe crestele munților.

Însuși președintele Iohannis, când vine vorba de-a-i șterge lacrimile lui Vosganian cu niște file din dosar, încurcă DNA cu DIICOT. Dă-le dracu de instituții, că oricum le-a reformat Băsescu până a făcut moț la căcat. Și să nu mai folosească mirul Vosganian ăsta, că mirul e pentru noi, oamenii cinstiți, ah!, ai dreacu’, ne-au furat și mirul!

De altfel acestea sunt doar niște amănunte, ceea ce contează e să fie băgați toți la pușcărie, dar toți. Iată, da, o altă inițiativă legislativă: să fie toți băgați la pușcărie, iar apoi, în timp, în funcție de probe solide care să le susțină nevinovăția, să fie eliberați, câte unul, după o atentă chibzuire și câteva pulane pe spinare.

Să ne permitem, după 25 de ani, un mic dezmăț al dreptății, perversiuni cu cătușe, să-i lovim cu teancul de euro peste ouă, să le turnăm șampanie Moet pe gât până li se agită bulele în pupile ca bilele de la Loto în bol.

Să zăcem epuizați de-atâta dreptate prin fața blocurilor ca niște câini comunitari hrăniți peste măsură de-o pensionară nebună.

Câte unul care ne va zice să nu mâncăm atâta dreptate odată va fi sfâșiat. Lasă, să ne pleznească burțile de sentințe cu executare. Să râgâim numai Începeri de Urmăriri Penale, iar bășinile să poarte marca inconfundabilă a ridicării tuturor imunităților.

8 vizualizări