Sicriele s-au dus să moară definitiv

Luni, 15 mai 2023, ultimele aproape 30 de avioane MIG 21 ale României s-au retras din activitate. În ceremonii scurte și triste, ducând în spate victimele ultimilor 30 de ani de pace, MIG-urile 21 de la bazele Borcea și Câmpia Turzii s-au nălțat în aer pentru a ateriza, pentru ultima oară, la baza aeriană 95 „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu” de la Bacău. Oricum, MIG-urile 21 deținute de armata României erau ținute la sol de mai bine de un an, din 3 martie 2022, după ce bătrânele sicrie sovietice făcuseră o nouă victimă.

România a început să opereze MIG 21 în 1961, atunci când în țară au început să vină primele avioane cumpărate din URSS. Până în anii 80, România își făcuse o flotă frumușică, de nu mai puțin de 400 de MIG 21. La astea s-a adăugat o escadrilă de MIG 29, un avion care-și datorează faima nu performanțelor deosebite, ci mai degrabă faptului că a fost exagerat preamărit în Top Gun, pentru că Tom Cruise nu putea învinge un avion mediocru, ci numai și numai vârful industriei aeronautice sovietice. De MIG-urile 29 am scăpat repede după 1990. Întreținerea lor era scumpă iar rușii nu mia furnizau piese de schimb țărilor care se rupseseră de sub pulpana lor. MIG 21, însă, un avion mult mai vechi și mai primitiv, a rămas în dotarea aviației militare române. Din cele 400 de MIG 21 existente la un moment dat, puțin peste 100 au fost modernizate cu bani grei prin contracte succesive acordate israelienilor de la Elbit. Modernizările au început în 1997, transformând MIG-urile 21 în MIG 21 Lancer, variantele A, B și C.

Între 1994 și 2022, MIG-urile 21 aui fost implicate în 33 de incidente, în aer sau la sol, peste 25 de avioane fiind distruse. Mai trist, 13 piloți români au murit. În câteva cazuri, anchetatorii accidentelor soldate cu victime au putut da vina pe piloți, dar nu în toate și nici măcar în majoritatea. În general, 13 piloți români au murit în ultimii 30 de ani, de pace, pentru că au fost forțați să zboare pe niște rable depășite din toate punctele de vedere. Ultimul pilot de MIG 21 care și-a pierdut viața, pe 2 martie 2022, a fost victima unei crime: șefii lui l-au pus să zboare în condiții meteo incompatibile cu posibilitățile tehnice ale sicriului pe care-l pilota. Și pentru că nu le-a ajuns o singură crimă, au mai trimis la moarte încă 7 oameni, într-un elicopter care ar fi trebuit să efectueze o operațiune de căutare și salvare. Într-o noapte atât de câinoasă, încât șefii aviației care au ordonat aceste zboruri nu au ieșit nici măcar până în balcon, să-și savureze trabucurile după niște cine copioase la căldurică.

Baza aeriană 95 din Bacău, unde s-au dus să moară ultimele MIG 21 ale României, poartă numele „Erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu”. În țara în care autoritățile s-au gândit să ridice, în parcul Cișmigiu, un monument dedicat piloților americani care au omorât câteva mii de români în raidurile asupra Bucureștiului și Ploieștiului, este greu de înțeles cum numele pilotului Alexandru Șerbănescu a supraviețuit în denumirea unei baze aeriene. Căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu a fost unul dintre așii aviații de vânătoare românești în al doilea război mondial. A avut 47 de victorii aeriene confirmate. Toate împotriva Aliaților, a piloților sovietici, americani și britanici. A fost doborât de un P-51 Mustang pe 18 august 1944, pe când încerca să producă ceva pagube celor 370 de bombardiere americane care atacau Ploieștiul, bombardiere însoțite de o escortă de 430 de avioane de vânătoare. Alexandru Șerbănescu a fost înhumat pe 22 august, cu doar o zi înainte ca România să întoarcă armele și să-și schimbe aliații.

„MIG-uri avem, MIG-uri cad!”, spunea, în anii 90 ai secolului trecut, cu cinism, Gheorghe Tinca, ministru al Apărării.

Din 15 mai 2023 nu mai avem MIG-uri. Avem 17 F16 și mai așteptăm 32. Măcar știm că pe astea, dacă nu le zburăm, cum facem atunci când dă câte o ploicică, avem șanse mai mari să nu le pierdem. Poate chiar le vom revinde la preț bun, după o vreme, pretinzând că au fost ale unei bunicuțe care le-a folosit doar să meargă până la stăpâni, să-și cumpere câte o șapcă albă.