Șnapandemia

Șnapanul (escroc, potlogar, șarlatan, om de nimic etc) e o persoană necinstită care profită de naivitatea altora pentru a-i înșela. Dicționarul uită să spună că, întotdeauna, șnapanul e prins și demascat, ca dovadă că i se spune astfel.

Pe 26 februarie, Klaus Iohannis l-a desemnat premier pe Vasile Florin Cîțu, „o desemnare pentru a mișca lucrurile, ca să nu ne blocăm politic”. Curtea Constituțională găsise neconstituțională schema cu a doua desemnare a lui Orban, dar președintele a ales să ducă farsa mai departe și a scos din pălărie un nou măscărici. Așa cum avea să recunosacă și Cîțu pe 12 martie, desemnarea lui a fost tot la mișto. Odată fiindcă era lipsit de experiență și aptitudini, apoi fiindcă era detestat de toată lumea și nu putea obține voturile necesare, și, în fine, fiindcă CCR amendase o dată acest mod de operare.

Cîțu a fost desemnat de Iohannis la ora 19, cu cîteva ore înainte să fie anunțat primul caz de coroavirus în România. Iohannis a ținut să sublinieze că „în acest moment, în România nu există niciun caz confirmat de coronavirus”. Președintele avea nevoie de asigurare medicală provizorie, iar alde Arafat și Streinu Cercel, care, de bună seamă, știau și situația reală, știau și cum să relativizeze un diagnostic, i-au acordat acest răgaz prin ceea ce, peste decenii, cînd istoria va ancheta marea pandemie, s-ar putea numi malpraxis.

Iohannis s-a dus apoi la culcare, mulțumit că ambiția lui cu anticipatele merge înainte. După ce din dormitorul Vilei Lac s-a auzit sforăitul liniștit al omului lipsit de griji, s-a dat drumul la comunicare.

Faptele arată clar că Iohannis a dat la o parte, cu bună știință, urgența medicală, perspectiva umanitară și siguranța națională ca să-și atingă scopul politic personal. Există mărturiile făptașilor, a lui Orban, a lui Cîțu, a multor liberali care au defilat cu anticipatele pe buze, servind, ca niște slugi fără leac, ambiția nebună a unui șef amator, fudul și literalmente prost. Nu e niciun dubiu că Iohannis a pus la cale, împreună cu PNL, un joc politic ticălos, riscînd, ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ, sănătatea și, desigur, viața populației. Cît de nesimțit să fii să continui să vrei anticipate, adică o țară fără guvern și, pe deasupra, cu parlamentul dizolvat, cînd totul în jur îți spune că România va fi izbită de o criză umanitară pentru care nu e deloc pregătită?

Dacă ar fi existat acum o Koveși cu semn schimbat, acești oameni ar fi fost chemați la DNA într-un dosar de amenințare la adresa siguranței naționale, cu înregistrări făcute de SRI. Dar nu există, așa că rămîne să fie judecați de societate. De mame, de fii, de nepoți și de bătrîni, de sute de mii, de milioane de oameni care vor fi nevoiți să stea mai mult închiși în case, să sufere mai mult și să piardă mai mult, doar fiindcă un om alcătuit din lemn a vrut cu tot dinadinsul să se cațăre pe o minte scurtă.

Oricît respect ar cere funcția prezidențială, faptele rămîn ale unui dobitoc. Iohannis n-a fost niciodată altceva decît s-a dovedit a fi acum. Un ins mediocru, convins că norocul e un talent personal. Un om plin de sine, născut și hrănit de conjuncturi. Iohannis n-a fost ales niciodată pentru vreun merit și, niciodată n-a reușit să arate că ar avea vreunul. Asta dacă nu-i punem la socoteală meritul de a fi creat cea mai periculoasă criză politică din ultimii 30 de ani.

La doar trei luni și jumătate de la răsturnarea PSD, regimul Iohannis a irosit uriașa victorie politică și morală a dreptei. Și-a doborît guvernele mai repede și mai rușinos decît a făcut-o Dragnea și a dat la iveală o politică duplicitară, iresponsabilă și periculoasă. A mințit, a sfidat Constituția, a dat dovezi clare de inconștiență, nesimțire și lașitate. Epidemia pe care o luăm de azi încolo în piept nu ne amenință doar prin viruși, ci și prin demagogii și șnapanii ei liberali.