Dosarul în care Victor Ponta era acuzat de evaziune fiscală a fost clasat. La fel, dosarul în care Ponta era acuzat de conflict de interese. Cele două dosare au stat înfipte în cocoașa premierului de atunci ca două harpoane însîngerate. Matadorii de la secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție înconjuraseră Cîrlanul. Îi dădeau roată cu sfînta călcătură a dreptății, gata să-l răpună în aplauzele statului de drept și ale mulțimii exaltate.
Ponta a fost tăvălit prin toate zoaiele urii. Penalul, un penal în fruntea Guvernului, România e condusă de un penal, corupția ucide. Președintele Iohannis i-a cerut de patru ori demisia în numele stigmatului judiciar. Kövesi a cerut ridicarea imunității. Penalul trebuia să plece, penalul trebuia anchetat de DNA și demis apoi de președinte. În cele din urmă, penalul, care conducea o economie în creștere, a fost doborît din copacul în care democrația îl suise, DOAR PE BAZA UNUI CUVÎNT.
Cuvîntul s-a dovedit fals. Ponta n-a fost penal în dosarul Turceni-Rovinari. Fapta n-a existat. O spune Parchetul cu subiect și predicat. DNA, SRI, Iohannis, Băsescu, Opoziția și corul presei arondate au mîncat cu toții căcat.
Apoi, cînd Ponta n-a mai fost premier, nu s-a mai obosit nimeni să-l facă penal. După ce miza politică a dispărut, îngrijorarea cîștigătorilor s-a evaporat, setea procurorilor de adevăr s-a potolit. Afacerea Penalul s-a dovedit a fi un caz de fals în acuzații publice, o faptă comisă de un grup politic organizat și nepedepsită în vreun fel.
Cu toate astea, Ponta va rămîne mutilat politic pe viață. El a fost scuipat, doborît de pe cal și prăbușit în groapa justificărilor fără speranță. Îi va da cineva calul înapoi? Îi va revopsi cineva șaua? Îi va păzi cineva de muște juliturile dobîndite în cădere? A ieșit Kövesi la televizor să spună că s-a înșelat? A ieșit Iohannis să spună că s-a pripit? Au ieșit șefii Opoziției să-și ceară scuze? Au scris hăitașii presei cu chipiu vreun rînd de retragere? Nu. Operațiunea Penalul a încheiat faza răgetului public și a trecut la faza mersului pe burtă.
Sigur, Ponta a revenit la țopăiala lui năucă și veninoasă, iar aici poate fi așezat un nou semn de întrebare. Lupta lui asiduă împotriva partidului binefăcător pare sincronizată cu mișcările parchetului. Căci instalația de distrus oameni are și funcția inversă, de reabilitare judiciară. E posibil, deci, ca cele două clasări de dosar să fie condiția reactivării lui Ponta.
Deprimat de procese, lipsit de orizont politic și asaltat de imaturități, Ponta nu putea rămîne surd la melodia reabilitării. La urma urmei, Legenda Micului Titulescu e elaborată la nunțile și botezurile statului cu epoleți. Un om al sistemului are canale și sfori, așa că Ponta putea fi remobilizat prin ele în proiectul paricid. Uciderea PSD din interior – înjunghierea à la Brutus – oferea avantaje tuturor părților. Sistemul și Iohannis rămîneau imaculați, PSD scăpa de Dragnea, iar Ponta putea controla agonia unui partid-mamut căzut în colții lupilor tineri, ai șacalilor bătrîni și ai javrelor Securității.
Jocul cu butoanele puterii și cu iluzia politică, traficul de importanță și pedeapsă, eliminarea adversarilor și recuperarea cailor troieni rămîn privilegiile unui grup mic, care trăiește în umbra abuzurilor sale. Această umbră nu lasă pe nimeni neatins, e o maree neagră care umple și justifică golul românesc de istorie.
Nu știm dacă a Ponta a fost animal de sacrificiu sau conspirator. A fost, mai degrabă, cîte puțin din fiecare: și abuzat, și complice; și victimă, și instrument. Iar statul invizibil a făcut din această farsă cu procurori, ofițeri și președinți un mod de operare cu care oamenii proști nu obosesc să se mîndrească.
Intrebare: de ce Ponta nu se vaita foarte zgomotos pe toate canalele de comunicare? Poate pentru prejudiciul in cele doua dosare nu e mare? Si poate ca a in schimbul unor informatii a fost lasat pe liber?
E interesant cat de puternic a devenit statul invizibil la 20 de ani de la caderea comunismului.
Cineva mai sus spune ca aplicarea punctului 8 de la Timisoara ar fi dus la o Romanie prospera. Incep sa cred ca nu ar fi fost altfel. Problema era si este mai profunda decat apartenenta la fostul PCR. E vorba despre metehne vechi care nu dispar prin revolutii, reflexe adanc inradacinate in mase…conspiratia, hotia, tradarea, nevoia de un tatuc sau de o Inalta Poarta…te uiti in jur si vezi ca in politica, procuratura, servicii sunt oameni tineri. Oameni care au o agenda „capitalista” in spate. Punctul 8 de la Timisoara e aplicat implicit astazi, insa noii veniti par mai lipsiti de scrupule decat vechii comunisti.
Ponta e o marioneta care la revolutie era in cel mai bun caz un proaspat utecist. Cei ce au acum 50-55 de ani nu prea aveau cum sa fi fost comunisti de frunte.
Dar valoarea umana nu e data necesar de apartenenta politica. De aceea as aplica azi punctul 1 din Romania: incompetentii, jigodiile si tradatorii sa nu mai aiba voie de acum inainte in sferele puterii.
Foarte,foarte just! Ca și comentariul Naucului!
Am trait s-o citesc si pe asta: vai, saracutul Ponta! Omul asta e o mizerie de cea mai joasa speta, care intr-o tara normala n-ar fi existat, chiar si pentru „simplul” motiv al plagiatului, de care lumea a uitat deja. Si voi mai stati sa despicati firul in patru si sa-i plangeti de mila.