Superb popor, execrabili conducători

Războiul din Ucraina a început pe 24 februarie, la ora 3,40 a dimineții, aceeași la Kiev ca și la București. Nu s-a scurs mult timp de la căderea primei rachete rusești în Ucraina că punctele de trecere a frontierei dintre Ucraina și România au început să fie luate cu asalt. 10.408 cetățeni ucraineni au intrat în România numai în prima zi a războiului, iar de atunci intră din ce în ce mai mulți. La sfârșitul zilei de 30 aprilie, numărul cetățenilor ucraineni care intraseră în România începând din 24 februarie era de 828.873. Doar puțin peste 10.000 dintre aceștia au cerut azil în țara noastră, dar numărul celor care au ales să rămână aici este de peste 100.000. Sunt oameni care locuiesc undeva, mănâncă în fiecare zi și nu au, încă, locuri de muncă din care să-și susțină traiul de zi cu zi. Mașinile scumpe cu numere de Ucraina sunt de multă vreme la sute sau mii de kilometri mai la vest de Nădlac și Borș, iar cetățenii care au revigorat hotelurile de 3 și 4 stele pe final de iarnă și lipsă de zăpadă n-au mai fost de găsit de pe la sfârșitul lui martie.

Condus de bărbați care bat lejer suta de kile în viu, statul român s-a urnit mai greu, dar s-a urnit. A avut nevoie de câteva zile ca să înțeleagă că e treaba lui să gestioneze situația de la graniță, nu a voluntarilor, dar până la urmă s-a prins de chestia asta și a acționat mai profesionist decât a făcut-o vreodată în ultimii 32 de ani. De parcă ar fi făcut asta toată viața lor, polițiștii de frontieră, vameșii, jandarmii și angajații ISU au început, în trei-patru zile, să funcționeze impecabil în gestionarea situațiilor din punctele de trecere a frontierelor dintre Ucraina și Moldova și România.

Din păcate, însă, statul a funcționat și funcționează ireproșabil numai acolo. Un metru, un metru și-un centimetru dacă-l iei și scoți din zona de frontieră și l-ai dat peste cap, l-ai bulversat, l-ai transformat din nou în broscoiul umflat și puturos pe care nimeni nu vrea să-l sărute, pentru că este evident că prinț n-ai să scoți din el niciodată.

Mii de români și-au dăruit timpul și energia, și-au nedormit nopțile, și-au nemâncat zilele, și-au nevăzut iubiții, copiii, familiile, lăsând broscoiul să-și tragă sufletul. Alte mii i-au transportat pe alungații de război cu mașinile lor spre alte și alte mii de români care i-au primit în casele lor, în pensiunile și hotelurile lor, la mesele lor, fără să le ceară nici un ban și fără să se gândească, în acele momente, că vor primi vreun ban de la cineva. Marele lor noroc a fost că statul veghează și e plin de înțelegere. Au ieșit rapid toți stăpânii ăstei nații (nu găgăuții, ci gușații) să îi asigure pe români că bani sunt. Sunt bani la Guvern, stați liniștiți, sunt bani la UE, nu vă panicați! Sunt bani destui, astfel încât românii care au cazat și hrănit refugiați ucraineni pe banii lor vor fi recompensați de stat, măcar parțial.

Au trecut aproape 70 de zile de când a început totul. Guvernul a deblocat niște bani din fondul de rezervă, pentru nevoi imediate. Care or fi fost acelea nu se știe, căci probabil erau nevoile imediate ale Guvernului. Au venit 40 de milioane de euro de la UE, o primă tranșă rapidă. Guvernul i-a folosit pentru a plăti orele suplimentare ale angajaților săi și pentru plata combustibilului folosit în plus în această perioadă. Săptămâna trecută, UE a mai virat României 350 de milioane de euro. Poate de acum încolo… Dar, până în acest moment, nici un cetățean particular, nici un hotelier, nici un proprietar de pensiune nu a primit nici măcar vreun leu din cei promiși de Guvern încă de la începutul lui martie. Dacă a fost OUG, a lipsit HG-ul, iar când a venit HG-ul, a trebuit refăcut OUG-ul, așa că a fost nevoie de un alt HG, care, la rându-i, și-a lăsat sacoșa la coadă pentru normele de aplicare.

Imaginea bună de care se bucură astăzi România prin lumea occidentală nu se datorează celor doi neîncăpuți de veste care au fost la Kiev săptămâna trecută, ci miilor de români care și-au pus nevoile lor pe pauză, pentru a le rezolva pe cele ale ucrainenilor aflați în suferință.

Superb popor, ăsta al României ultimelor 70 de zile. Păcat că are niște conducători pe care nici măcar un ticălos de talia lui Putin nu i-ar merita.