Țara, ca o colivă

Ca o scursură a străzii care se dă contesă,
grija față de om scăpă din lesă.
Rozîndu-ne chiar paiul ce ne-a salvat din ape,
grija față de om o să ne pape.
Mieroasă și flămîndă, scîrbavnica mătușe
ne va găti în sosul de pumni și de cătușe,
iar noi, precum soldatul îndrăgostit de-o schijă,
o s-o iubim că ne-a purtat de grijă,
că ne-a legat de glie și ne-a legat de paturi,
unde spitalul face pe-ascuns cu Moartea blaturi,
să ne cărăm coșciugul în cîrcă doar noi, singuri.
Că țara-i o colivă cu mult prea multe linguri.