Toți pentru unul

Nebunii de serviciu ai politicii românești sînt ba morți, ba la pușcărie, ba arestați la domiciliu, ba căzuți în uitare. Fără Vadim, fără Dan Diaconescu, fără Ghiță Funar sau fără Vanghelie, viața publică e mai tristă. Distracția s-a terminat. Criza de clovni poate fi acum umplută doar de Traian Băsescu, singurul artist liber care cunoaște preferințele mulțimii.

Experiența lui uriașă îi atenuează senilitatea politică și îl califică în grupa amuzanților periculoși. Băsescu poate încă suci gîtul adversarilor, poate încă răsturna sondaje, poate încurca pe toată lumea la Capitală și poate strică socoteli de guvernare. Are încă fani, informație și instincte – combinația care-i face pe trișori scăpați cu banii.

În același timp vedem că în jurul lui sînt secerați foștii colaboratori. Elena Udrea duce în spinare povara păcatului colectiv, dar s-au găsit încadrări și pentru ceilalți. Dorin Cocoș, Alina Bica, Ioan Oltean, Paul Lambrino sînt deja certitudini, iar o grămadă de foști apropiați așteaptă un semn din partea birocrației DNA. Practic, stîlpii lungului regim Băsescu sînt smulși cu dubă, la grămadă, fără însă că plafonul să se prăbușească.

În prezentarea procurorilor, regimul Băsescu arată ca o expoziție de fotografie horror. Corupție, mafie, nași, familie, trafic, clanuri, grup organizat, mod de operare, sume mari. Fără s-o mai spună presa, o spun procurorii: a fost un regim corupt, care și-a făurit bunăstarea din banii împuținați ai populației.

Regimul Băsescu e definit prin acțiunea apropiaților lui Băsescu, acționînd sub protecția lui Băsescu. Oamenii aia care sînt acum interogați, arestați, condamnați și întemnițați au putut comite faptele pentru că omul din vîrful piramidei – cel mai informat om din România, după cum se descria singur – a fost de acord.

Or, toți acești subalterni merg pe calea zbuciumului judiciar în timp ce comandantul suprem e neatins. E că și cum la Revoluție ar fi fost împușcați alde Bobu și Postelnicu, iar Ceaușescu ar fi participat la alegeri cu noul PCR.