UE pentru adulți

Doi asteroizi lovesc, la interval de o zi, România: rezoluția Parlamentului European și raportul MCV. Sînt desprinși din nebuloasa alegerilor europarlamentare de anul viitor și accelerați de cîmpul electoral al dreptei europene. Cu un telescop bun, se pot detecta pe suprafața lor pașii cosmonautei Macovei – mici pentru un om, dar dezastruoși pentru o țară.

Se așteaptă un impact violent cu Guvernul Dăncilă, poate și un cutremur politic. Ideea astronomilor de la Bruxelles pare a fi formarea norului de cenușă care ar urma să ucidă toți dinozaurii stîngii. Mamiferele și reptilele mici, de dreapta – „șobolanii și șopîrlele mele” – ar putea atunci urca pe lanțul trofic și forma guvernul așteptat de Iohannis.

„Problema cu această rezoluție e că va fi politică”, spune Claude Moraes, președintele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din PE. Și, ca să fie clar și cu raportul MCV, să-l ascultăm pe Franz Timmermans: „Nu văd legătura între aceste protocoale secrete și modificările juridice”.

Să înțelegem că Europa politică fierbe sub presiunea scrutinului din mai 2019, cînd butoanele financiare ale imperiului european pot încăpea pe mîinile unei noi alianțe între macroniști, salviniști, liberali dezamăgiți și – de ce nu? – socialiști est-europeni. Popularii, care acum domină jocul de sfori și în Comisie, și în Parlamentul European, n-au nici un motiv să-și întrerupă seria de mizerii cazuistice la adresa celui mai vulnerabil și mai votat partid socialist din Est. Lupta de la Bruxelles s-a transmis, prin corespondenții politici din România, la București, iar lupta de la București a luat avionul de Bruxelles de fiecare dată cînd PSD a nesocotit dorințele lui Iohannis sau a pus în dificultate protocoalele secrete. Cele două documente, rezoluția PE și raportul MCV, atacă România cu armament disproporționat, interzis nu numai de tratatele de aderare, dar și de principiile UE.

Guvernarea PSD funcționează prost, e adevărat. I se pot aduce învinuiri legate de economie, de infrastructură, de legislația muncii, de bîlbîielile fiscale, de educație și sănătate. Dar cînd raportul MCV îi cere României, la capitolul „recomandări”, să suspende „imediat” implementarea legilor Justiției și a ordonanțelor de urgență subsecvente, e depășit nu numai cadrul tratatelor UE, ci și linia roșie a disprețului internațional. Legile Justiției pot fi bune sau proaste, dar sînt constituționale. Ele există la capătul unui lanț de etape legal, obligatoriu și european. Au străbătut toate filtrele cerute de lege și de Constituție, poartă girul Curții Constituționale și votul Parlamentului României. A le suspenda înseamnă să suspenzi Constituția și apoi, în cascadă, statul de drept, suveranitatea și independența țării. Iar genul ăsta de tupeu discriminatoriu, aplaudat de suporterii dreptei, poate deveni sursa unui val antieuropean iscat din senin.

Cele două documente care pun la zid România reiau necritic toate fantasmele judiciare ale grupului Macovei și transformă în acuzație o dezbatere pe care, constituțional și democratic, proștii de la guvernare au cîștigat-o, în ciuda efortului angajat de regimul Iohannis. Principiul cooperării loiale între instituțiile UE și statele membre sau principiul egalității de tratament nu vor fi găsite în conținutul celor două documente europene oricîți detectivi criminaliști ar fi angajați să le caute.

Întrebarea este: de ce, dincolo de înrudirea politică de conjunctură, grupul țărilor puternice sprijină această rețea de ambiții nefinalizate, căreia azi i se spune, prin abuz de limbaj, „dreapta românească”? De ce oameni din specia Cioloș, Macovei sau Iohannis, logodiți în secret cu Serviciile și cu Justiția selectivă, sînt cultivați în birourile UE, în timp ce întreaga rasă pesedistă, indiferent de merite sau defecte, e privită chiorîș? Pentru că acești oameni ai „dreptei”, plantați din timp în cuibul corporației europene, integrați în morala și practicile bruxelleze, fluenți în limba trocului politic transnațional, dau garanția că, dacă ajung la putere, livrează. Livrează ceea ce metropola așteaptă de la periferie: corvete, porturi, contracte, resurse și monopoluri. Dragnea, în schimb, nu vorbește strasbourgheza, nici pariziana și nici berlineza. Dăncilă înțelege doar șeica și emira. PSD nu știe să bea cu Juncker și nimeni din acest partid nu s-a gîndit să i se înfățișeze lui Timmermans îmbrăcat în portul tradițional Constanța.

Băsescu Traian, care avea darul suptului și în politica externă, a spus odată că, dacă tot e să cazi sub masă, măcar să nimerești în dreptul Licuriciului Mare. Ei bine, pesediștii n-au reușit să priceapă că lor le-au rămas licuricii mici. MUIE PSD s-a dovedit, pînă la urmă, doar un sfat de uz intern.