În timp ce bătrânul Iliescu pășește spre eternitate, un întreg comitet lucrează de zor să-i organizeze petrecerea de adio. Avem, încă de anul trecut, un astfel de Comitet de Organizare a Funeraliilor de Stat, chestie din care fac parte o groază de oameni, de reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor de forță. Or fi și remunerați, te pomenești, că doar n-o fi vreun comitet consultativ. Te și întrebi: cum, Doamne, iartă-mă, se îngropau șmecherii înainte de 2024, când a luat ființă acest comitet?
E ceva hilar în toată tărășenia asta, căci de ce naiba e nevoie de un comitet, de o comisie, în loc de un set de reguli simple și clare? Ce fac oamenii ăștia, dezbat ceva acolo, își dau cu părerea, votează pe tema culorii cailor care vor trage dricul? Or fi stând într-o anticameră, cum se stă la căpătâiul regilor, și complotează pe tema succesiunii? Ne pregătim, oare, de zile de doliu național și de o înmormântare fastuoasă, care să distragă atenția de la toată agitația și nebunia în care ne aflăm, cu demenți zburdând în cizme prin nămol, invocând citate biblice, și cu oameni copleșiți de noua realitate a taxelor și impozitelor? Pe undeva, sper sincer ca bătrânul Ilici să își mai care existența în spinare o vreme, chiar și numai așa, pentru a nu le da atârnătorilor de azi un motiv de liniște în vremea taxelor.
Întreg acest comitet și toată tevatura din jurul fastului funerar care va urma sunt lucruri inutile. Ideea că-l vom glorifica și că, odată aruncată o mână de pământ peste copârșeu, vom intra în logica creștinească a lui „despre morți numai de bine“, astea sunt lucrurile cu adevărat triste pentru sănătatea noastră, a tuturor. Dacă despre morți numai de bine, atunci bine că va fi murit!
2.984 de vizualizări
