Un godin și o godină merg ținându-se de mână

Un godin este, în general, o sobă de fier, cilindrică, de diferite dimensiuni, al cărei scop evident este acela de a asigura o temperatură superioară celei de afară într-o încăpere. Nu este cea mai fățoasă sobă, de obicei, nu este nici cea mai eficientă cu putință, răcindu-se rapid după ce nu mai bagi combustibil în ea, dar este totuși utilă, mai ales iarna. Am spus că, în general, un godin este o sobă, pentru că, în unele dicționare, godin este dat drept regionalism moldovenesc pentru godac, un porc cu vârsta de până la un an. O godină, ne spun dicționarele, ar putea fi și o specie de pepene galben, cu coaja lucioasă. Dar realitatea românească ne contrazice cu impertinență, și ne trimite pe urmele logicii elementare, lăsându-ne să înțelegem că o godină este nimic altceva decât reprezentarea mai puțin macho a unui godin, o chestie tot cilindrică, tot nu foarte smart, care funcționează pe bază de lemne sau chiar și coceni, la nevoie, dar mai sensibilă sufletește și din cale-afară de plângăcioasă. Dacă un godin are demnitatea lui, o godină nu trebuie atinsă nici cu o floare, că una-două se pune pe bocit. Uneori se pune pe bocit din senin, fără să o provoace nimeni, după cum ne-o demonstrează cea mai celebră Godină a țării, Marian.

Marian Godină, scriitorul și de-abia apoi polițianul, este un om profund implicat în toate problemele societății noastre. Are acest drept, ca oricare dintre cetățenii țării. Este vedetă a rețelelor de socializare, influențăr, este o voce a celor mulți și opresați. Orice postare de-a sa pe Facebook sau pe blog stârnește mii de reacții, mii de comentarii și atinge reach-uri enorme. E de lăudat. În spatele unui băiat simpluț, cu aer de băiat descurcăreț, de la Circulație, se ascunde un mic enciclopedist, un om avid de cunoaștere, care nu se dă în lături de la a-și etala vastele cunoștințe despre absolut toate domeniile. Nu se întâmplă ceva în țara asta, oricât de mic, fără ca o Godină să nu stăpânească subiectul și să nu se avânte eroic în sentințe.

De aici vine, probabil, și frustrarea legată de salariu. Cu niște ani în urmă, Godină lăcrima povestind cum câștigă el doar 2-3.000 de lei pe lună. Acum este trist că n-are decât 5.000 de lei pe lună. Cel puțin așa declară domnia-sa, pentru că în declarațiile de avere salariul său este anonimizat, trecut la secret. Câștigând doar 5.000 de lei lunar, Godină se gândește ca atunci când va ieși din concediul de creștere a copilului să renunțe la munca în Poliție și să se dedice muncii în domeniul privat. Iarăși, este ceva lăudabil. Dincolo de faptul că 5.000 de lei lunar este un salariu mare, la stat, pentru o persoană fără studii superioare, peste un an jumate-doi Godină se va putea pensiona din Poliție, așa cum fac toți colegii săi, și își va putea rotunji veniturile lucrând în mediul privat. Este o rețetă de succes.

Când, însă, nu plânge de mila poporului și de a sa, implicit sau explicit, Godină mai face un serviciu util pentru societate: anchetează, în timpul liber, acuzațiile aduse Ministerului de Interne. Între două schimbări de pampers și trei alăptări, Godină a deslușit două mari mistere și a dat deja verdictul: nu există fărădelegi în achizițiile publice de la Interne. A verificat domnia-sa și totul e OK, atât în ceea ce privește achiziția noilor uniforme (care, spune Godină, sunt nemaipomenite), cât și în ceea ce privește achiziția a 600 de BMW-uri de la prietenul președintelui. „Am aflat că ar fi chiar pe bune licitația“, tranșează Godină cazul. Ne-am liniștit. Alte informații nici nu ne mai trebuie.

Iar așa aflăm și ce meserie i s-ar potrivi lui Godină când se pensionează din Poliție: avertizor de conformitate. La câți urmăritori și fani are, va câștiga frumos din demontarea anchetelor jurnalistice, urmând ca, dacă Godină declară o licitație ca fiind corectă, procurorii să nici nu se mai deranjeze cu un dosar.