Un pod necesar și niște politruci inutili

S-a inaugurat podul de peste Dunăre dintre județele Tulcea și Brăila. Dincolo de realizarea inginerească și financiară, căci vorbim despre cea mai mare lucrare de infrastructură din România ultimelor trei decenii, podul ăsta este unul legendar. Și ar fi rămas legendă dacă n-ar fi existat o mână de oameni care să meargă împotriva curentului, împotriva păreriștilor, împotriva intereselor de afaceri din Galați și Brăila.

La inaugurarea podului au vorbit, conform protocolului, toți oamenii care n-au avut vreo legătură cu realizarea lui, în frunte cu președintele țării. Incredibil de palid pentru perioada aceasta din an, Klaus Iohannis a fost șeful șefilor. Tocmai lipăise șampania trezită a „României educate“, că s-a și repezit să culeagă laurii podului. Omul care n-a făcut nimic cu adevărat în niciunul dintre mandatele sale este, se vede treaba, și cel mai avid să-și aroge meritele altora.

De la inaugurare au lipsit complet trei oameni-cheie în realizarea podului: Victor Ponta, Eugen Teodorovici și Corina Crețu. Simpatici sau nu, ăștia sunt cei care, la București și Bruxelles, au tras de bani în așa fel încât ei să ajungă în betoanele, oțelurile și orele de muncă înghițite de pod. Era și parte din fișa postului, dar a-i ignora complet este exact gestul de mârlănie suverană pe care-l așteptam de la Klaus Iohannis.

Un alt personaj cu o contribuție esențială la toată povestea a fost chemat să tacă și să aplaude. Cum chemați să tacă și să aplaude au fost și oamenii care au plătit real pentru podul ăsta.

De la București pare o simplă tăiere de panglică tricoloră. Din Dobrogea se vede altfel. Este de-abia a treia legătură terestră cu țara. Ani de zile, dobrogenii i-au îmbogățit pe băieții deștepți ai bacurilor din Galați și Brăila. Din 6 iulie, banii ăia rămân, parțial, în Dobrogea. Parțial, căci, în continuare, oamenii din partea aia a României vor plăti pentru dreptul de a intra în țara lor. Din țara lor.