Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime.
Cazați la cabana unui pădurar care, colaborînd cu găinile din bătătură, meșterise la un ceaun niște csirke paprikás ardeiat îmblînzit de o palincă din pere pădurețe, mușteriii bucureșteni, răpuși de fericire, au adormit înainte de apusul soarelui.
Pe la miezul nopții, amicului meu i s-a părut că aude un dulce clinchet de clopoțel la fereastra ce da spre o poieniță, dar a adormit la loc închipuindu-și că în capul său se ciocnesc mici pere gălbui din bronz pădureț.
La micul dejun a constatat că nu fusese singurul meloman din grup cînd a auzit un coleg lăudîndu-se că a băut atît de mult că s-a simțit ca o sanie cu zurgălăi.
Pădurarul, care știa cu ce doctorie trebuie tratați pacienții mahmuri, s-a milostivit să mai aducă o sticlă de rachiu și, scuzîndu-se că intră în vorbă neîntrebat, i-a liniștit că nu au avut halucinații, ci pur și simplu au auzit vulpea cu clopoțel care-i mîncase găinile cu un an înainte: ,,Domnii mei, să mă iertați că nu am împușcat atunci la dînsa ca să-i fac soției un fain guler de blană. Așa cum un lăutar de la București v-a pus cîrciuma-n drum, am pus și eu o capcană pe cărare și am ajutat vulpea să devină vegetariană, legîndu-i un clopoțel la gît ca să mă anunțe și pe mine, și pe somnoroasele mele vizsle maghiare cînd mai dă tîrcoale pe la coteț”.
Transformînd această poveste adevărată într-o fabulă, m-aș căzni să deslușesc cine-i vulpea cu clopoțel a lumii noastre politice.
Să fie domnul Dragnea, amușinînd cu mustăcioara-i sfioasă poarta zăvorîtă a Congresului Socialist de la Madrid?
Să fie doamna Kövesi, care a speriat găinile din Parlamentul României cu haita ei de coioți ploieșteni?
Să fie domnul Ghiță, cu clopoțelul argintiu al Serviciilor la butonieră?
Dacă nu cumva, Doamne ferește, o fi chiar țărișoara noastră care, cu clopotul de la Catedrala Neamului la gît, nu mai papă nimic din mîna coanei Europa.
Maestre, este exact cum ai spus: intai am fost imbatati bine , dar nu cu palinca, ci cu propaganda ,deja suntem ametiti si confuzi de nu mai stim nici cine este vulpea, nici clopotelul, nici capcana.Este foarte grav pentru noi, nu suntem nici macar ca celebrul cetatean turmentat, ala beat beat, dar stia exact ce vroia, adica” nu poftea pe nimeni”, in betia lui era foarte lucid.Noi nu mai suntem.
Orice e posibil astazi, cata vreme padurarul poate sa fie un acoperit care ne arata iepure si susine ca-i vulpe,pe post de sperietoare, in timp ce hienele se infrunta mesterind la butoanele Puterii.