Zglobiul se întoarce

Cîteva zile, Băsescu a stat la fereală. Înalta Curte i-a turnat în cap găleata cu smoală și l-a tăvălit prin fulgi, așa că nu i-a fost la îndemînă să se arate. A lăsat misterul să sape la rădăcina emoției publice: să fie infarct, să fie accident cerebral? Cunoscuta colaborare cu Securitatea, consfințită definitiv de judecători, putea să fi produs o nenorocire. Turnător, turnător, dar e și el om. Are suflet, are inimă, poate chiar ficat. În fața suferinței sîntem datori să coborîm vocea și să arătam compasiune. Și uite așa, cu aceeași fentă de la „dragă Stolo“, cu aceeași schemă a bolii închipuite care te scapă de calificativul „mizerabil“, Băsescu a revenit printre noi teafăr și nevătămat.

„Reușesc să fiu zglobiu“, le-a zis el jurnaliștilor adunați la poartă, hăhăind iar și aruncîndu-le în obraz „o pneumonie netratată“, egală în valoare de adevăr cu „nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în față“. Iar peste pneumonie, Băsescu a întins un strat gros de sărăcie: merge să-și caute un apartament de trei camere (că s-au scumpit utilitățile), aproape de piață și de metrou. Și-a luat apoi pneumonia în brațe și s-a suit cu ea într-o Dacia Duster, mult diferită de limuzina germană din care s-a furișat în reședință, pe întuneric, cînd a venit de la aeroport. Cîteva ceasuri mai încolo, ca și cum s-ar fi întors nu din morți, ci dintr-o glumă deocheată, Băsescu vorbea nonșalant la România TV despre Justiție și politică, despre Putin, Ucraina și război.

Devine tot mai clar că într-o viață anterioară Băsescu a fost gîndac de bucătărie, iar metempsihoza i-a păstrat integral, în reîncarnarea umană, capacitatea de supraviețuire. De aceea îl vedem azi furișîndu-se prin zoaie și jeg, trăind oriunde, cu condiția să fie resturi de politică uitate în tomberon. La orice nivel, oricît de jos, oricît de jalnic, oricît de ridicol, oricît de nedemn, el reușește să fojgăie vioi prin gunoiul propriei conștiințe, să cotrobăie prin rămășițele puterii de altădată, să dea din piciorușe, să clipească din ochi. E în stare să se tîrască, să se tăvălească, să-și înghită vorbele, numai să fie acolo. Ar face pe dracu-n patru doar ca să mai atîrne, ca să mai încurce, ca să mai țină un pic de fața de masă. E mai greu de dat afară din politică decît din restaurant.

Iertat de fiecare dată, Băsescu a comis fărădelegi în serie, a strîmbat destinul unei națiuni, a ținut pe loc o țară, a furat, a mințit și a dezbinat cu frenezia unui securist care face urît la băutură. A folosit Serviciile și Justiția ca să-și răpună adversarii politici, a anihilat ideea de infrastructură, a distrus presa independentă folosind ANAF-ul și procurorii, a organizat furtul electoral și s-a înfruptat din rezultatele falsificate, a jefuit veniturile românilor săraci, a închis spitale, a protejat hoții care furau cu știința lui, a făcut din agresivitate parola celor zece ani de mandat. Dacă nu-l umaniza un pic băutura era în stare să atace și Ucraina.

Dar toate astea s-au mai spus. De mii de ori, de zeci de mii de ori, Băsescu a fost oglindit în presă și în folclor așa cum era în realitate: securist, turnător, impostor, iresponsabil, infractor, lacom, mincinos, complice. Degeaba, însă. El a înaintat cu viteza gîndacului pe sub papuc, s-a ascuns în tubulatura SRI și a făcut-o pe mortul cînd Justiția s-a prefăcut că-l ia în calcul. Băsescu a luat-o cumva înaintea științei și a demonstrat că anumite specii pot supraviețui și atacului nuclear.

Așa că, iată-l, e iar printre noi. Vesel, zglobiu, vorbăreț, neatins de ceea ce toți credeau că e o povară morală. Ne prezintă diploma de turnător, eliberată de Înalta Curte, ca pe o amendă de circulație. Are planuri de viitor. Caută un apartament de trei camere cu aerul că împărtășește soarta refugiaților ucraineni. O nepăsare de om cu mințile pierdute, jucată desăvîrșit, răspîndește compasiune, așa încît, atunci cînd îl întreabă despre apropiatele condamnări ale fiicei și fostei iubite, presa pare mai îngrijorată decît el. Cu fratele, ginerele și nepotul deja trecuți prin pușcărie, Băsescu rămîne atît de intact încît te întrebi: unde e infarctul, unde e accidentul cerebral?

Poate că ar trebui să recunoaștem cu toții că Băsescu e o creatură neobișnuită, care ne depășește puterea de înțelegere și pe care am avut ghinionul s-o întîlnim sub înfățișare umană. Așa că data viitoare cînd dați peste un gîndac de bucătărie nu-l lăsați să scape. Cine știe, poate salvați una din generațiile viitoare!