► Se zvoneşte că mogulul de la România liberă, Dan Grigore Adamescu, ar fi urlat către angajaţii ingraţi, care behăie deontologic de foame de două luni, spunîndu-le că nu mai investeşte nici un ban în presă. Adevărul e că problemele sînt ceva mai mari decît simpla autocumpărare a tirajului şi lipsa vînzărilor la tarabă: au scăzut comenzile din bani publici pentru firmele domnului Adamescu.
De unde, pe vremuri, Astra asigura fluierînd (şi înflorind cheltuielile) aeroporturi, avioane, locomotive, căi ferate, clădiri guvernamentale şi aşa mai departe, acum de-abia dacă mai prinde cîte un contract de 14-15.000 de lei pentru RCA-uri, cu Biroul Român de Metrologie Legală. Păi, cu 14-15.000 de lei de-abia acoperi nevoile unui alde Turturică, d-apăi să mai dai de mîncare şi unor investitori strategici de talia Sabinei Fati. Deşi doamna Fati ar putea trăi liniştită din sutele alea de mii de euro pe care era gata să le dea pentru cumpărarea mărcii Academia Caţavencu, da’ i-a luat-o în faţă un coleg de redacţie de la Cluj.
► Ultima mare realizare a Guvernului Ungureanu, care a trecut neobservată, a fost acţiunea de înaintare la CEDO, din partea statului român, a recursului împotriva sentinţei favorabile de înfiinţare a sindicatului preoţilor din ţara noastră. Termenul de trei luni în care se putea înainta recursul expira tocmai în ziua cînd Guvernul îşi încheia socotelile şi trebuia să lase loc celui nou, condus de Victor Ponta. Şi cum, pe de o parte, PDL-ul voia să-l scutească de grija unui nou sindicat pe cap, iar pe de altă parte trebuia respectată dorinţa Preafericitului Daniel, care nu vrea să vadă nici în ruptul capului o astfel de organizaţie subversivă în sînul Bisericii, domnul Ungureanu s-a conformat în ultimul moment. Acum, cu sau fără recurs, preoţii tot un fel de sindicat sînt de mii de ani. Evident, în sensul pe care l-a dat Jimmy Hoffa noţiunii de sindicat.
► Compania Naţională de Investiţii a dat spre cheltuire un contract de 2.509.950 de lei pentru dotarea sălii polivalente din Craiova. Nu e mult, ba am putea spune că cei de la CNI erau îndreptăţiţi să pufnească în hohote homerice de rîs. Păi, ditamai sala de 4.000 de locuri să coste cît dotarea pentru două săli de sport comunale? Se poate? Nici pe vremea lui Năstase şi nici pe cea a Elenei Udrea aşa ceva nu s-ar fi întîmplat.
