Evanghelia după Zgonea

Din punct de vedere politic, președintele Băsescu zăcea întins pe năsălie, cu mîinile încrucișate pe creditul de la CEC Bank și cu vata comisiei Nana în nas. Era mort ca Lazăr, depus de soartă în peștera Cotroceniului, iar în jurul lui se tînguiau, despletite și năuce, resturile dreptei. Deodată, însă, din genunile USL, s-a făcut auzită o voce: "Traiane, ridică-te și umblă!". Mortul a clipit, ca în filmele de groază, a întins mîna după lădița cu venin și a luat-o ușurel, cu pas din ce în ce mai sigur, spre conferințele de presă de la 18,30. Evanghelia după Zgonea pretinde că la început a fost cuvîntul, dar nu e lămurită dacă acest cuvînt a fost "amnistie", "grațiere", "lobby" sau "superimunitate". De aceea se cer cercetate și alte lucrări ale perioadei de întuneric și disperare, cînd șaptezeci la sută din populația care a votat a văzut născîndu-se o nouă credință a Puterii: cretinismul.

Sînt oameni în PSD mai proști decît cei mai proști oameni din PDL, și sînt oameni în PNL mai javre ca javrele cele mai fine ale UDMR-ului. Despre potăile aduse în Parlament de UNPR sau PP-DD nu are rost să se discute decît în terminologia programelor antimaidanezi. Această sinteză între hoți și imbecili nu e nouă. În găoacea Parlamentului s-a zămislit mai mereu acea zoaie politică despre care vorbea Băsescu cu patosul și autoritatea unui clăbuc. Dar, de data asta, cînd parlamentarii s-au căznit să smulgă din Codul Penal puțina pușcărie care mai rămăsese pusă pe capul lor, prostia pare să fi atins perfecțiunea. De data asta, proștii au turnat substanță la baza operei lor, au făcut inepția trainică, eternă, ca și cînd s-ar fi gîndit că distrugerea planului de autostrăzi nu e destul. Nu trebuie uitați cei doi derbedei cu amnistia, care visau să monetizeze recunoștința clanurilor țigănești. Pe parcurs, tentativa lor de ciordeală a ținut să înglobeze și pîrnăile adevărate ale unor viețași din plen.

Să modifici Codul Penal fără să știi că peste zece secunde Bruxelles-ul și Cele Trei Ambasade vor izbucni ca vulcanul Krakatau e un simptom de prostie simplă. E ca și cum ciobanul Ghiță ar fi fost votat cu 63% să conducă acceleratorul de particule de la Măgurele. Dar ca să modifici Codul Penal ȘTIIND că erupția fierbinte a Occidentului amînă intrarea în Schengen a poporului tău trebuie să fii, în termeni vulcanici, un mare lavagiu.

Mortul înviat se simte bine, ba chiar se mișcă mai vioi ca înainte. Nu-l mai doare telefonul dat lui Ghețea și nici intervențiile agricole la Papici. Pe fața lui, casa din Mihăileanu e acum o cicatrice abia zărită, apartamentul de la Popoviciu – o mică vînătaie, iar schimbul de terenuri cu Cășuneanu arată ca o tăietură de bărbierit vindecată. Suferințele din cauza flotei au dispărut complet, deși unii zic că, uneori, Băsescu mai simte dureri în cur. Sufletul lui de fost colaborator al Securității adie ca zefirul. Luni de zile a așteptat, ca duhul din sticlă, să apară o alianță politică înapoiată mintal și să-l elibereze. Și iată că a apărut.

Plasarea lui Băsescu de partea temelor legitime a fost, de-a lungul timpului, prerogativa adversarilor săi idioți. Cu norocul pe care l-a avut, omul ăsta ar fi putut întemeia o religie. Cînd colo, a pus bazele unui mic infern chiar aici, pe pămînt.