Bunul meu amic Bogdan O. Popescu, medic și scriitor, s-a înfuriat nu demult, cînd și-a văzut chipul, cu nume și prenume (era să spun „cu subiect și predicat“) în susul unor remedii miraculos-naturiste pentru inimă. S-a uitat aiurit la reclama de pe Feisbuc, unde, cu multă seriozitate, pricepere și convingere, recomanda publicului larg o năzdrăvănie. „E posibilă așa o șmecherie?“ – m-a întrebat.
Și, cu părere de rău o spun, e de multă vreme. Tot soiul de firme-fantomă importă niște gunoaie pe care le ambalează frumos, le dau un nume, apoi pun niște copywriter-i de la fără frecvență să scrie o prezentare a leacului miraculos, din care numai capătul universului și relația frățească cu Dumnezeu lipsesc. La ce folosește gunoiul? Așa cum v-am spus, la tot: de la bătături la cancer și înapoi, trecînd– cum altfel?– prin kilometri de potență. Dar e plină piața de două paie la trei măgari. De aia, conform unui vechi principiu, e ales un buzdugan mediatic. O persoană de încredere, recunoscută de public pentru cu totul alte merite (de la OnlyFans la fizică cuantică), trebuie să înmîneze prețiosul dar medical mulțimilor.
Metoda e veche, însă e cam costisitoare. Îmi și imaginez cît va fi cerut Nole pentru reclama la Raiffeisen sau la Peugeot 508. Sau orice altă celebritate pentru orice altă afacere. „Sumedenie (de bani), domnule!“, ar spune coana Efimița. Dar astea de aici sînt găinării de maximum zeci de mii de euro, dacă prinzi în gheară 1.000 de proști. Așa că vînzătorii își culeg promotorii de pe net, le plantează fețele și își vînd produsul. Păgubitul (doctor, actor, jurnalist) se enervează și sună un avocat, să-i dea pe ăia în judecată. Ce să vezi? Firma s-a desființat, ca și cum nici n-ar fi fost vreodată. Da, însă a doua zi, o altă firmă, cu un alt medicament-minune, 100% natural și exotic, intră și mai vijelios pe piață. Și cine stă în fruntea reclamei? Ați ghicit. Amărîtul ăla. Eu, unul, i-am mai văzut pe Dănilă și Cristache în fruntea bucatelor. Și mă întreb, la cît de vorbăreț sînt, de ce nu m-au prins și pe mine.
Am ajuns la următoarea concluzie: sînt piesă mică. Pentru că, zău, mi-ar plăcea să fac reclamă la rădăcinile care te scapă de prostie.
Verifica cineva ierburile alea minune?
Poate sunt din alea interzise.
Poate sunt otravuri.
Chiar daca intra firma in faliment, tot ar trebui sa raspunda vanzatoru’/ administratorul evazionist care inseala.