Când te pretinzi analist/consultant media și chiar câștigi bani din chestia asta, ar trebui să ai o minimă documentare, să cunoști cât de cât piața, să știi mai multe lucruri decât știe aproape oricine e nițel mai atent la fenomen decât hipsterii care declară sus și tare că ei nici nu mai citesc presa și nici nu se mai uită la televizor încă din Antichitate.
Când te pretinzi analist/consultant media și înființezi o chestie numită mediapedia.ro, în care pretinzi că introduci informații acoperitoare pentru istoria mass-media românești, ar trebui să ai, într-adevăr, informații acoperitoare pentru acest domeniu. Or, în fapt, dacă-l scoli din somn pe Petrișor Obae, îi bagi un căluș în gură, îl bagi într-o cameră antifonată și dai drumul la muzică la maximum, tot va răzbate până la tine mai multă informație reală decât reușeşte analistul/consultantul media cu pricina să strecoare în 366 de pagini de date aiuristice despre instituții și personalități ale presei.
În fine, când ești analist/consultant media și lucrezi pentru o nou lansată emisiune de știri false, ai face bine să fii onest față de tine însuți și faţă de piață și să recunoști că ori habar n-ai de istoricul acestui tip de știri în România, ori, prin omisiune, dorești să ridici artificial produsul pentru care lucrezi. Un om onest și cunoscător ar spune că primul site de gen a fost times.ro, transformat ulterior în trombon.ro. De-abia după aia a apărut timesnewroman.ro, iar audvoci.ro a fost doar o copie nefericită a tuturor acestora. Dar inexactitățile și parti-pris-ul sunt scuzabile atunci când te numești Iulian Comănescu și reușești, de ani de zile, să te strecori în mod inexplicabil convingând diverși oameni că te-ai pricepe cu adevărat.
Dacă vă uitați pe site-ul omului care îi convinge pe alții că este expert în aproape orice ține de media, veți observa că lungimea proiectelor sale de televiziune nu depășește un sezon. Un sezon au, în genere, doar eșecurile a căror înlocuire după o singură emisiune ar fi mai costisitoare decât ridicolul de a le duce gâfâind în cârcă. Bine, unele proiecte nici măcar nu mai apar, atât de reușite fiind. Și totuși, în aceste condiții, omul reușește să păcălească piața. Este, de ce să n-o recunoaștem, un mare-mare merit. Doar că el aparține în mai mică măsură “expertului” însuși, ci în mai mare măsură nouă, celorlalți. Căci, ca să citez din clasici: “Lumea e plină de experți pe care nu îi demască nimeni” (Vali Petcu, expert).
6 vizualizări
