Am ratat Coldplay, ce tristețe… Sunt așa trist că nici nu mă mai gândesc cum nu aveam de gând să mă duc la Untold sau alte sindrofii din astea hip. O să merg, însă, în Semenic, la festivalul de la Gărîna, unde am toate șansele din lume să nu dau peste Babasha. Ceea ce, mulțumesc marelui prieten imaginar, e foarte bine. Nu că aș fi eu vreun connoisseur în materie de jazz, însă, prin comparație cu jizz-ul muzical la modă, ce se întîmplă acolo e de-a dreptul poezie. În plus, mă simt și foarte pregătit. N-am mai fost de vreo doi ani, dar simt că am recuperat în ultimele zile tot ce trebuia. A avut gagică-mea grijă, de o vreme, să se audă în casă doar playlist-ul de la festival. Eu aștept să-i văd pe Ariel Brinquez Quintet și Gianluca Mosole, pen’ că primii-s din Cuba, iar am eu o slăbiciune pentru jazz-ul cu influențe latine. Sau arabe. Gagică-mea, însă, îi cam așteaptă pe toți, de la Tord Gustavsen Trio și pînă la Mats Eilertsen, Kinga Glyk sau Airelle Besson.
În plus de asta, eu aștept și muntele, răcoarea, zona absolut minunată de la Brebu, cele trei lacuri din zonă și, mai ales, lumea absolut mișto care merge la festivalul ăsta. Probabil că va ploua. Aproape sigur va ploua. Și ce dacă? Ploaie sau nu, nimic nu se compară cu cîteva zile la munte, în acorduri de muzică bună și cu oameni mișto, într-o zonă fițe-free, unde se stă pe bușteni și se bea vin în acorduri de jazz. Mă rog, poate fi și asta o fiță, în logica unor maneliști, însă abia aștept să mor, ca să poată să înceapă să-mi pese de ce cred ei…
…sau in septembrie la Etnografic, weekendul urmator in parc, #jazzinthepark
August, Brașov. Copil mic, mai mult de 2,5 ore irespirabile pe cfr nu putem