Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Filosofii în prag de iarnă: va arde sau nu va arde Europa?

Zoom Filosofii în prag de iarnă: va arde sau nu va arde Europa?

UE a devenit profund entropică. În weekendul ce tocmai a trecut au avut loc manifestații din Scoția și până în Germania. Oamenii au cerut de toate: protecția mediului, oprirea construirii de centre de date pentru AI, măsuri împotriva fascismului, locuințe, măriri salariale, oprirea militarismului și a înarmării, reforma învățământului și controlul asupra scumpirilor prin mecanisme guvernamentale. O Europă indignată, cu de toate pentru toți, impresia generală fiind că stânga moderată a revenit la viață după valul de violențe și distrugeri inițiate de infiltrații aduși în stradă de extrema stângă național-comunistă, de anarhiștii congenitali, de extrema dreaptă, de neonaziști, de fasciștii TikTok, de rasiști și de rețeaua islamistă.

Avem, pe de o parte, europeni mai mult sau mai puțin de stânga, așa-numiții neomarxiști, care cred că ecologia, umanismul, empatia umană, diversitatea etnică și culturală, pacea și democrația ar trebui să ne aducă o lume mai bună. Pe de altă parte, avem europeni, catalogați drept neofasciști, care cred că rasismul, izolaționismul, naționalismul purificator, naționalizările în masă, radicalizarea islamică și creștină, dictatura și anarhia vor aduce Raiul pe Pământ. Dacă în partea stângă avem un melanj de liberalism, progresism, socialism, ecologism și hipsterism, totul cu uși și ferestre deschise, în dreapta avem un amestec de nazism, bolșevism, izolaționism, antisemitism, stalinism, fascism islamic și creștin, putinism, rasism și autocrație, care înalță garduri, închid ușile și ferestrele și le bat în cuie.

Și într-o parte, și în alta băltește un mozaic ideologic cu structură amorfă, dată tocmai de multitudinea culturală și etnică ce definește bătrânul continent. În ambele părți avem elemente moderate și elemente extremiste, numitorul comun fiind definit astăzi ca un curent de masă al stângii, în care vom observa elemente de dreapta, în timp ce în valul de dreapta vom găsi puternice valori de stânga. Mai simplificat spus, avem milioane de europeni proeuropeni, care cred că democrația și liberalismul, cu toate tarele lor, înseamnă viitor, iar acest viitor se bazează pe unificare. Lor li se opun alte milioane de europeni care cred că autocrația și izolaționismul conectat la un curent global suveranist, cu MAGA nord-americană și cu putinismul eurasiatic, sunt calea corectă, definită prin atomizare.

Suntem înconjurați de conversii cognitive. Ei bine, când un european este proeuropean, înseamnă că este suveranist, în timp ce un european care se înfrățește cu America Great Again și cu o Rusie imperială devine, pe cale de consecință, globalist. Așa am ajuns ca UE să apară în fața intereselor americane și rusești drept suveranistă, în timp ce susținătorii intereselor americane și ruse în Europa să lupte împotriva globalismului. Radicalizarea bipolară, bazată pe structuri ideologice amorfe, are la bază însă un teren extrem de instabil în ceea ce privește mecanismele economice. Alianța liberalismului progresist cu neomarxismul și cu ecologismul nu este funcțională în termenii democrației decât într-un peisaj economic capitalist, bazat pe societatea de consum, iar asta înseamnă drumul sigur spre criza resurselor.

Ritmul galopant al consumului este dublat de avansurile tehnologice și de apariția AI, dezvoltarea societății intrând în coliziune frontală cu capacitatea mediului de a susține acest sistem, ceea ce contravine principiilor ecologiste. Încetinirea consumului determină declin economic, ceea ce este împotriva liberalismului, dar și împotriva neomarxismului, pentru că fenomenul va avea repercusiuni sociale. Așa că nu există decât varianta reciclării, dar asta nu exclude consumuri de energie de producție tot mai mari, riscul crizei energetice putând fi doar parțial eliminat prin apelarea la resursele energetice alternative. Când peste moartea iminentă a societății capitaliste de consum se așterne și criza climatică, înțelegem de ce o nenorocire nu vine niciodată singură. Și iată-ne ajunși la războiul din Ucraina, la conflictul Europei cu imperialismul rus și cu tehnofascismul american.

Rusia a însemnat pentru economia europeană gaz. Renunțarea la centralele pe cărbune pentru a rezolva problema emisiilor de dioxid de carbon a devenit anacronică în momentul în care situația a impus și renunțarea la dependența de gazul rusesc. Salvarea nu putea veni decât de la stabilirea unor conexiuni cu alte surse de gaz, așa cum este, de pildă, Qatarul, numai că războiul lui Trump cu Iranul a închis și această cale. Am închis centralele nucleare ca să le redeschidem, plus cele pe cărbune, adică suntem în punctul în care ecologismul trebuie sacrificat dacă mai vrem energie pentru industrie. Intrând în panică, conglomeratul liberalo-neomarxist-ecologist a încercat să salveze democrația de la moartea energetică, construind tot mai multe hidrocentrale. Am zis baraje? Am zis distrugerea cursurilor de apă și periclitarea habitatelor și a biodiversității până sus, în creierul munților, vezi microhidrocentralele.

Deci ce avem noi aici? O industrie care produce tot mai scump, pentru că prețurile la energie sunt tot mai mari, la care se adaugă criza indusă de Trump în zona Golfului, închiderea strâmtorilor, adică o criză a surselor alternative pentru importul european de petrol, în condițiile în care petrolul rusesc este supus embargoului. Dacă Europa renunță la embargoul împotriva Rusiei, așa cum face, de pildă, Administrația Americană, petrolul rusesc va finanța armata lui Putin și va da un nou avânt imperialismului Moscovei prin retroversia principiului enunțat chiar de Lenin: capitaliștii le vor vinde bolșevicilor și frânghia cu care îi vor spânzura. În termenii prezentului, asta înseamnă că, importând petrol de la ruși, Europa îi va plăti lui Putin frânghia cu care o va spânzura.

Dreapta europeană, radicalizată și amestecată într-o fiertură de descântec, nu se simte mai bine. OK, rasismul și izolaționismul nu au empatie față de mediu, nu cred în încălzirea globală, trăiesc suveran prezentul. Acest conglomerat fascisto-comunisto-segregaționar va putea exploata la blană tot ce mișcă în sol și deasupra, dar va ajunge inevitabil la criza resurselor, chiar dacă relația extraconjugală a europenilor izolaționiști cu Moscova ar rezolva o bună parte din criza energetică. Visul lor ar putea să meargă chiar mai departe pe filiera alianței ruso-iraniene, care ar deschide strâmtorile petrolului pentru europenii suveraniști, în timp ce prietenia lui Trump cu Putin ar ridica blocada americană din Golf. Dar cât va mai fi Trump regele Trump? Chiar și cu petrol și gaz mai ieftin, economiile țărilor europene suveraniste se vor sufoca într-o piață atomizată, indiferent dacă la putere ar fi Rassemblement National, AfD sau alte partide de acest gen.

În tot acest timp, capitalismul reformat american, venit pe filiera MAGA – oligarhi Big Tech, se prefigurează ca o autocrație de tip corporatist, un fel de democrație limitată în care capitalul este concentrat nu, cum zice marxismul, în mâinile unei clase sociale conducătoare, ci în mâinile câtorva oligarhi gen Thiel sau Musk. Acest gen de capitalism pe persoană fizică multimiliardară are însă aer să respire într-o piață globală, planetară, controlată geostrategic, chiar dacă s-ar dori ea multipolară, mai exact tripolară, cu SUA, Rusia și China, fără Europa. Distrugerea pieței comune europene prin atomizare de tip suveranist nu va pune în mare dificultate doar economiile țărilor europene conduse de izolaționiști, ci și întregul eșafodaj economic mondial. Pentru că UE reprezintă, în forma sa actuală, nu doar o piață esențială pentru China, ci și pentru cei mai importanți jucători ai economiei globale.

Globalismul este, la nivelul dezvoltării tehnologice actuale, singura cale de supraviețuire economică la nivel național, însă este, în același timp, dușmanul de moarte al suveranismului. Dacă democrația, așa cum o vede stânga unionistă europeană, este într-o dilemă paralizantă în fața crizelor multiple, dreapta izolaționistă are aparent soluții la toate crizele. Dar accesul la petrolul, gazele și resursele rusești înseamnă însă o anulare a suveranității în fața expansionismului Rusiei. Chiar recurgerea la dictatură, atunci când handicapul economiei izolate aduce guvernarea în imposibilitatea de a mai controla masele, nu va putea fi realizată în Europa decât cu tancurile rusești, venite pe șenile, prin TikTok sau intrate prin vot universal în Parlament. Exemple avem foarte multe în spațiul ex-sovietic și post-sovietic, iar asta înseamnă pierderea suveranității, afectarea identității naționale și pierderea integrității teritoriale. Adică fix opusul dezideratelor patriotice și naționaliste ale celor care doresc moartea UE și a globalismului, crezând că opțiunea radicală de dreapta rezolvă toate problemele.

În ultimul timp, am avut manifestații de amploare în Europa, evenimente care au scos în stradă sute de mii de oameni, cu revendicări legitime, cu vandalism, cu violență și chiar cu aspecte de insurecție. Există suspiciuni de influență rusă și islamistă pe filiera iraniană, sunt monitorizate rețele de agenți provocatori care folosesc protestele pentru a crea destabilizare și haos. Avem o societate de consum ajunsă la capăt de drum, o civilizație amenințată de AI, o planetă care dă semne că se îndreaptă spre o nouă extincție în masă. Acesta este tabloul în care Europa este tot mai slăbită și tot mai confuză în fața asediului populist radicalizat, hrănit de MAGA, de imigrația islamistă dirijată și de imperialismul rus. Doar o minune sau un asteroid ne mai pot salva.



Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Coperta Catavencii – 18 noiembrie
erbasu
Elis Pavaje
verlinne
Big Fish
Istorii Corecte Politic
Iubitori de arta
Carne de pui La Provincia