Dacă îl cunoști de la distanță pe Florin Lăzărescu, scriitor cu multe deschideri literare, toate reușite, aproape că nu-ți vine să crezi, cînd îl vezi la FILIT, că deși e unul dintre șefii festivalului, ia la spinare baxuri cu apă minerală sau alte alea fără aă aibă aerul că face treaba altcuiva.
Cristian Teodorescu: Cum vă descurcați cu politicienii locali cînd e vorba de FILIT? Acum cîțiva ani vi se băgau bețe în roate, așa e sau am auzit eu zvonuri?
Florin Lăzărescu: Nu au fost doar zvonuri, ci, din păcate, un întreg scandal public. Punctual, au existat probleme politice la a treia ediție, în 2015. După ce FILIT-ul devenise un succes național și internațional, stînga și dreapta au încercat să și-l însușească cumva, să se certe pe motiv de cine îl poartă la rever. Reacția echipei a fost fermă, am ieșit cu toții și am anunțat retragerea noastră și stoparea festivalului, în punctul în care aveam deja o sută de invitați confirmați. Din fericire, ca urmare a acelei reacții, de-atunci ne bucurăm de liniște. Cred că FILIT-ul e printre puținele proiecte ale orașului susținute de mai toată lumea politică locală, indiferent de culoare. Adică beneficiază de cea mai bună susținere posibilă: primește finanțare și este lăsat să se desfășoare. Când aduni și pui în mișcare 25-30 de mii de oameni în public la o manifestare literară, în peste o sută de evenimente pe parcursul a cinci zile, cred că se cîștigă o oarecare siguranță că un asemenea festival nu poate fi șters cu buretele peste noapte, din vanități politice. Dar, na, totodată, bat în lemn.
C.T.: Puteți fi acuzați că aveți o anumită coloratură politică din cauză că fostul director al acestui festival, Dan Lungu, e acum senator USR?
F.L.: Într-o țară în care și omulețul desenat pe indicatorul de la trecerea de pietoni poate fi comentat în cheie politică, e posibilă o asemenea acuză. Doar că FILIT-ul a fost înființat cu niște ani înainte de apariția USR. Iar Dan Lungu era unul dintre cei mai de succes scriitori români contemporani cu mult înainte de FILIT, cu mult înainte de a deveni politician. Iar de cînd a devenit politician, s-a autosuspendat din festival, nu mai are altă legătură cu FILIT-ul decît cea de membru fondator, tocmai pentru a nu stîrni discuții. Apoi, FILIT-ul e din prima clipă un proiect gîndit, coordonat și pus în practică nu doar de Dan Lungu, ci, în egală măsură, atît de Lucian Dan Teodorovici, cît și de mine. Și eu, și Lucian activăm de peste douăzeci de ani în domeniul cultural, am fost prinși în destul de multe proiecte de amploare, încît e foarte greu ca o persoană normală la cap să ne poată bănui că ne-am apucat deodată să vopsim în culori politice un festival pe care, de altfel, pînă și cei mai cîrcotași cititori îl consideră o reușită.
C.T.: Cînd începe FILIT-ul, asta se simte în tot Iașiul. Dar să nu-mi spui că ieșenii nu mai pot de dragul literaturii, că nu te-aș crede.
F.L.: Pe de o parte, da, e vorba de ieșeni care au drag de literatură, care, de exemplu, oricum și oricînd plasează orașul în topul vînzărilor de carte din România. Reiau ce-am spus mai sus: pe numărate, o ediție FILIT adună 25-30 de mii de oameni în public. La un festival de literatură, nu la o țopăială gen „Toată lumea mînuțele sus și dansează cu mine!”. Asta, evident, are legătură cu felul de a fi și cu tradiția ieșenilor. Pe de alta, FILIT-ul se simte în România tuturor iubitorilor de literatură. La fiecare ediție aflăm de sute de oameni care vin de peste tot din țară pentru a întîlni aici autorii favoriți. Dacă am avea posibilitatea de a-i contoriza, sigur am putea vorbi de niște mii.
C.T.: Știu că voi începeți fiecare ediție a acestui festival cu cîțiva ani înainte. Invitați din străinătate, scriitori și mari traducători pe care trebuie să-i convingeți să vină la Iași. Cît costă un mare scriitor care vine la FILIT?
F.L.: Nici un scriitor nu vine la FILIT pentru bani, ci – spun cu mîna pe inimă, am simțit asta de fiecare dată – din respect pentru cititorii pe care îi are și în România. Prezența unui mare scriitor poate costa foarte multă muncă, credibilitate, relații, răbdare, noroc. Sînt autori cu care am schimbat 300 de mail-uri, plus zeci de telefoane cu agentul, pentru a ne asigura de prezența lor în festival. Sau autori pentru care am așteptat cinci ani. Sau alții care au acceptat de la primul contact și cu care am rezolvat totul în trei schimburi de mail-uri… Onorariile sînt doar un semn al seriozității și-s cam de același nivel cu cele oferite de orice festival literar care se respectă, dar mult mai puțin spectaculoase decît am auzit vorbindu-se pe surse la noi.
C.T.: Voluntarii voștri, cu care am avut de-a face la edițiile anterioare ale festivalului, și care mi s-au părut extraordinar de săritori, ce cîștigă de pe urma acestei experiențe?
F.L.: Anul acesta, în 24 de ore după ce am făcut anunțul pentru voluntariat, s-au înscris 600 de oameni pe 120 de locuri disponibile. Bănuiesc că nu e puțin lucru să asiști și să contribui la desfășurarea a peste o sută de evenimente în cinci zile, să ai șansa de a fi în preajma unora dintre cei mai cunoscuți scriitori ai planetei sau a autorilor pe care îi studiezi la școală. Chiar după prima ediție, deja s-a răspîndit vestea printre tineri că scriitorii sînt cool, deschiși și spectaculoși, că la FILIT ai ce învăța, încît astăzi sînt convins că, și dacă am avea nevoie de o mie de voluntari, i-am găsi într-o săptămînă.
C.T.: Acum doi ani te-am văzut cărînd cu cîrca diverse consumabile pentru festival – apă minerală și altele –, de te-am mai ajutat și eu, din solidaritate scriitoricească. Ești chiar așa de dedicat muncii de echipă în FILIT sau șefii trebuie să facă și munca „de jos”?
F.L.: La FILIT nu există șefi, ci o echipă de oameni care, dincolo de atribuțiile limpezi, fac orice pentru ca lucrurile să meargă bine. Dacă primești apă minerală pe neanunțate, nu stai să aștepți voluntarii, o descarci, indiferent de funcție, că șoferii nu au niciodată timp de pierdut… Dincolo de glumă, nu văd asta ca pe un act de eroism, ci ca pe unul de normalitate, atunci cînd chiar îți pasă de reușita unui proiect.
C.T.: Și acum, după ce te-am exploatat piaristic, ce mai face Florin Lăzărescu?
F.L.: Sec spus, fac copii. Mai exact, unul singur, o fetiță care e foarte probabil să se nască în ultima zi a FILIT-ului de anul acesta. Dacă nu, sigur la vreo cîteva zile după. Deocamdată, soția mea lucrează cu burta la gură, cot la cot cu mine, care-s cu sufletul la gură.
C.T.: Ce aștepți ca scriitor din partea țărișoarei?
F.L.: Autostrăzi, școli, spitale, legi cu noimă, aplicate corect, un sistem coerent, ierarhizat pe criterii de competență, un mediu civilizat de trăit – ca oricare cetățean. Restul se rezolvă de la sine. Ar fi stupid să aștept ca țara să-mi rezolve problemele de scriitor.
C.T.: Și ce crezi că îi oferi tu?
F.L.: Un român obișnuit, care își asumă țara așa cum e, încercînd pe cît posibil să dreagă ceea ce e stricat, de la drumul din fața propriei case pînă la o mentalitate aiurea.
C.T.: Cum visezi că ar trebui să fie România?
F.L.: România ca spațiu geografic e foarte OK așa cum e. Chiar și românii, dacă te uiți în timp, categoric nu au dus-o niciodată mai bine, în termeni de orice, ca de cînd am devenit parte din UE. Și cred că ar fi cazul să ne bucurăm și să ne folosim de faptul că sîntem de partea corectă a istoriei. Mi-ar plăcea să fim mai puțin isterici și cîrcotași și mult mai încrezători în ceea ce putem face împreună.
848 de vizualizări
