Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Galbenă vestuță…

Zoom Galbenă vestuță…

Pe 17 noiembrie 2018 a avut loc prima manifestație a “vestelor galbene” în Franța. Iar de atunci, “vestele galbene” nu se mai opresc.

Ies în stradă sâmbăta și duminica. Așa cum se ieșea în România în vara aia în care se protesta împotriva exploatării de la Roșia Montană.

Au trecut două luni și mai bine de la debutul mișcării și, din nefericire, presa românească nu prea mai vorbește despre asta. Ne-am plictisit. Gata, nene, ia să ne mai lase ăștia în pace cu vestele lor. Păi ce, ei se plâng? La ce salarii au, la ce pensii… Până și benzina, de al cărei preț erau inițial nemulțumiți, e oricum mai ieftină la ei decât la noi. Deci, de ce? De ce dracului mai stau în stradă? Parcă le-a mărit Macron salariul minim, parcă le-a mai dat și ceva în plus la pensie…

Ar fi rezistat, în România,

o astfel de mișcare precum cea din Franța? Poate că da sau poate că nu.

Chestia e că noi ne simțim cumva superiori francezilor. Am scris-o cumva în glumă, pe la începutul manifestațiilor, dar lumea se ia foarte în serios pe aici. Cică în Franța ăia sunt niște meschini. Ei ies în stradă pentru a cere niște drepturi materiale. Îi deranjează prețul benzinei și protestează. Îi deranjează că nu prea mai au bani, deci protestează. ÎI deranjează mărunțișuri din astea precum ar fi viața de zi cu zi. La noi, în schimb, se iese în stradă pentru principii și pentru idealuri. Noi apărăm Justiția. Apărăm dreptul serviciilor secrete de a face acțiuni de cercetare penală, de parcă Poliția și Procuratura n-ar fi suficiente. Apărăm…

Dar, de fapt,

ceea ce se întâmplă în Franța nu este atât de diferit de ceea ce se întâmplă la noi. Da, OK, vrem noi să pară că suntem mai buni, mai frumoși, mai deștepți și mai principiali. Dar nu suntem.

Nici în Franța, nici în Germania, Spania, Italia sau România, oamenii nu se mai regăsesc în clasa politică. Unii eșuează dându-și votul unor partide extremiste. Peste câțiva ani vor fi dezamăgiți de către acestea. Pentru că sistemele politice actuale încorporează, înghit și macerează tot ce se întâmplă în societate. Politica zilelor noastre s-a rupt atât de mult de rolul ei primordial, acela de a se pune în slujba cetățenilor, încât nu prea mai poate oferi multe.

Ne uităm la ce se întâmplă

în Venezuela și iar nu prea înțelegem nimic. Practic, în Venezuela au avut loc alegeri libere și democratice. Le-a câștigat Maduro, după anii în care a condus, stupid, Hugo Chávez. Ăsta din urmă a reușit să ducă economia venezueleană în bot, naționalizând tot ce se putea naționaliza. Venezuela, țara care deține cele mai mari resurse de petrol ale lumii (18%), a ajuns într-o stare de sărăcie care sfidează logica. Declarat sau nu, Venezuela este subiectul unui embargou care a pus-o pe butuci. Și, totuși, poporul a votat un populist inconștient. Îndepărtat parțial în urma unei acțiuni nedemocratice a Opoziției, Maduro se mai bucură astăzi doar de sprijinul rușilor. Europa și SUA îl sprijină pe președintele alternativ, Juan Guaido, care s-a cam autoproclamat. Ce facem? Cu cine ținem? Cu democrația, care l-ar mai ține în funcție pe Maduro până la următoarele alegeri, cel puțin, sau cu ceea ce noi, de la distanță, considerăm a fi dreptate pentru poporul venezuelean? Dacă vorbim despre neamestecul în treburile interne ale unei țări sună aiurea. Sună a discurs comunist, a tratat de la Varșovia, a…

Nu se întâmplă doar în România,

ci pare să se întâmple aproape peste tot în lume. Nu ne prea mai interesează problemele altora. Le avem pe ale noastre și le considerăm suficiente. Poate că așa și e. În definitiv, ce? Avem de câștigat ceva dacă ne pasă de Irak? Sau de Ucraina? Francofoni cum suntem, nici măcar de Franța nu ne pasă. Pentru că se descurcă ea și fără noi.

De fapt, vom ajunge să ne dăm seama că noi înșine ne descurcăm fără noi. Pur și simplu, vom crede că dacă ne cedăm dreptul de a lua decizii ne va fi mai bine. Ceea ce s-ar putea să fie chiar foarte adevărat. În definitiv, deciziile presupun prea multă muncă intelectuală. Ceea ce obosește îngrozitor.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum l-a deposedat Mircea Geoană pe Băsescu de vise

    23 iulie 2019

    În istoria românilor un singur domnitor a avut privilegiul de a fi adjunct al trupelor creștine din Europa, Iancu de Hunedoara, care l-a secondat pe cetățeanul maghiar de origine poloneză […]

  • Ce-ai făcut în următorii cinci ani?

    23 iulie 2019

    Cum va arăta viitorul României după alegerile prezidențiale? Va fi țeapăn și suficient, ca Iohannis, deșirat și agresiv, ca Barna, sau, poate, “neconflictual” și dezbinat, ca propunerea alianței PSD-ALDE. Viitorul […]

  • Statul jalnic barbă-cot

    23 iulie 2019

    Statul român, la toate nivelurile sale, este din ce în ce mai incapabil să-și îndeplinească îndatoririle de bază: acelea de a-și proteja cetățenii și de a le oferi premisele bunăstării. […]

  • Părinteasca dimîndare

    16 iulie 2019

    Simona Halep i-a bulversat pe englezi cînd le-a povestit că România, care-i cea mai mare producătoare de iarbă cu scaieți din Europa, nu are nici un teren de tenis cu […]

  • Alianța morților

    16 iulie 2019

    Al doilea mandat Iohannis își aruncă umbra împietrită peste următorii cinci ani românești. După calcule și arestări, fatalitatea are acum înfățișarea drobului de sare. Se pregătește perpetuarea unui alt președinte […]