Gargarantul Constituţiei

M-am plictisit de Traian Băsescu! Nu-i mai gust nici umorul involuntar de autobază, nici hăhăielile false de gagiu popular, nici levantinismele mărunte, nici abureala asta de tătucă eroic, care-şi apără poporaşul neajutorat de nedreptăţile istoriei, de hoţi, de tătari, de criza economică, de turci, fanarioţi sau holeră. Însă cel mai tare au ajuns să mă irite „argumentele“ marca Traian Băsescu.

Nişte sofisme jenante, preluate apoi şi înmulţite ca un ecou de toată hoarda lui de emuli intelectuali, de la Oltean pînă la Udrea şi Voinescu. Un cor vesel de orgasme mimate patetic, sub bagheta erectă a aceluiaşi dirijor. Acum, iarăşi, Băsescu vrea modificarea Constituţiei. Pare că are un fix cu Constituţia asta, deşi, paradoxal, pînă acum i-a adus, săraca, o mulţime de satisfacţii. Chestiunea acordului european privind plafonul deficitului structural de 0,5% i-a oferit un nou pretext să scoată din sacoşă tema modificării Constituţiei, adică a Parlamentului unicameral şi a reducerii numărului de parlamentari.

Ca un chihuahua credincios şi jucăuş, premierul a prins mingea din aer şi a depus-o cuminte pe agenda publică, invocînd ca temei celebrul referendum din 2009, altă comasare de succes a lui Traian Băsescu. În noiembrie, cu o lună în urmă, coaliţia portocalie se hotărîse bine-mersi, fără să-i pese de rezultatele vreunui referendum, ca reducerea numărului de parlamentari să se oprească la 388. Azi, iată, Boc zice altfel. Cît de­spre „argumentele“ acestei lungi şi stranii dezbateri, în 2009, preşedintele considera că reducerea numărului de parlamentari ar diminua corupţia. Mai precis cum? Simplu: „S-ar reduce corupţia, pentru că ar fi mai puţini politicieni de rang înalt care fac trafic de influenţă“.

Presupunînd că ai absolvit măcar liceul de tinichigii, la secţia ospătari, loc unde ţi s-a predat cu forţa un curs scurt de democraţie, şi tot îţi crapă obrazul de ruşine auzind aşa ceva. Dacă pleci de la premisa că parlamentarii sînt prin esenţă corupţi şi că, reducînd numărul lor, micşorezi corupţia, atunci te situezi în plină gîndire antidemocratică. E ca şi cum ai spune că Parlamentul ideal ar trebui să fie format dintr-un singur membru.

Conform raţionamentului băsescian, dictatura ar garanta un grad minim de corupţie. Na, poftim, contrazice-l dacă poţi pe primul garant al Constituţiei noastre democrate! Pe bune, singura chestie raţională pe care o mai poate face azi românul paşnic şi democrat e să aştepte să treacă Băsescu. Aşa cum aştepţi să treacă o furtună cu grindină care-ţi loveşte livada! În fond, ce-ai putea face? Să polemizezi cu forţele dezlăn­ţuite ale naturii umane?