E veche povestea găurii la români. Mereu Opoziția a anunțat găuri. Ura și la gaură! – cam așa a sunat mesajul ei. PSD vedea găuri în guvernarea PDL, apoi PNL în guvernarea PSD și tot așa, din afară se văd găuri, se cer anchete, pentru ca apoi găurile să dispară, să nu mai vorbească nimeni despre ele. Cîțu se jura pe criminalii Școlii de la Chicago că o să vină DNA-ul, că nimeni nu scapă, că nu vor fi luați ostatici, pentru ca în final să nu miște un deget în privința gropii nici el, iar peste puțin timp să aducă PSD-ul alături la guvernare.
Niște gropari. În final, niște gropari cu toții.
Naivitatea presei de data asta a fost vecină cu prostia și rudă de gradul întâi cu cel mai urduros securism. Unde sunt banii? Cine a luat cele 20 de miliarde? Tot atâtea întrebări care arată că, într-adevăr, puțini, foarte puțini oameni calificați la minte au mai rămas în presa de azi, cel puțin în cea mainstream.
Seară de seară, emisiuni în care se căutau banii. Seară de seară, câte un Prelipceanu bâlbâia ceva cu câte un Budăi – s-a ajuns să se discute serios despre cum USR a dat gaura asta prin PNRR. Seninul Budăi, telefonistul de la miezul nopții, acest copil făcut de Daea cu un dosar cu șină.
Mai plictisitoare și mai stupide au fost în perioada asta doar emisiunile despre „bucatele de Paște“, în care tot soiul de diformi prezentau „sălățicile“ și „fripturicile“.
