General Error preia comanda Pentagonului

Au atacat 13 țări, majoritatea musulmane, au blocat exporturile de petrol ale acestor țări, ceea ce se traduce în pierderi economice masive pentru toți șeicii petrolului, le-au atacat aeroporturile și hotelurile unde turismul înflorea, transformând totul într-o criză umanitară cu mii de turiști care au încercat cu disperare să fugă din zona de conflict. Iranienii, căci despre ei este vorba, se mișcă bine într-un război asimetric care îi cam vine pe mâna stângă războinicului Trump, șocat și el de faptul că puterea de la Teheran a atacat țările din Golful Persic. Dar cel mai tare sunt șocați chiar arabii, care se întreabă ce se întâmplă în această lume întoarsă pe dos, în care nu Israelul și sioniștii le dau cu rachete în cap, ci chiar frații lor de credință în Allah, persanii. Ideea cu apelul pentru activarea celulelor islamiste ținute în adormire de iranieni pe tot cuprinsul Europei în vederea unui Jihad de amploare își pierde din substanță dacă ne gândim că aceste celule sunt cosmopolite și cu siguranță că au legătură cu tot felul de șeici și clerici radicali din țările arabe bombardate de Teheran. ISIS și Al Qaeda au legătură mai degrabă cu țările arabe – atât din Golf, cât și din Nordul Africii, nu cu iranienii, ca să nu mai spunem că liderii Hamas palestinieni – susținuți logistic și finanaciar de Iran – au fost protejați de țări arabe care acum sunt bombardate de regimul Gărzilor Revoluționare.

Ruptura dintre Administrația Trump și NATO este deja pusă pe masă de ceva vreme, nu mai miră pe nimeni, în schimb schisma persano – arabă care se conturează rescrie politicile islamiste și reformulează versetele veșnicului conflict teologic cu creștinătatea și iudaismul. Obținerea bombei nucleare în numele Domnului de către o putere fascist-teocrată este garantată. Cine își masacrează în stradă mii de cetățeni, cine spânzură alte mii și cine consideră femeile niște animăluțe de casă, folosite la prăsilă și activități domestice, va da drumul fără să clipească la forța apocaliptică a atomului pentru eradicarea necredincioșilor. Distrugerea statului Israel și a poporului evreu sunt pietre de temelie ale regimului ayatollahilor de la Teheran care și-au prous să ducă la bun sfârșit lucrarea începută de Adolf Hitler. Adaugați visul Califatului Mondial întins peste toată Europa și vom avea minarete zburătoare cu câte șapte focoase nucleare decolând din Teheran pentru a lovi Ierusalimul și orașe europene. Așadar, oricât de mari ar fi costurile la nivel mondial, trebuie luată jucăria atomică din mâinile ayatolahilor, numai că problema este alta – la conducerea Pentagonului a ajuns un fost prezentator de știri ce dă ordine unor generali. Iar ăștia au început deja să mârâie printre dinți.

Schimbarea numelui Departamentului Apărării în Departamentul de Război printr-un ordin executiv a ridicat sprâncene, însă semantica denumirii trebuie căutată mai adânc atât în crucile și în trimiterile la cruciade tatuate sub cămașa lui Hegseth, cât și în îndoctrinarea naționalist-religioasă care face astăzi parte din programul recruților americani. Înlocuirea din funcție a unor astfel de generali cu patru stele chiar în timpul ostilităților din Iran, unde SUA are deplasată o adevărată Armada, la care se adaugă tot mai multe refuzuri din partea soldaților de a participa la misiuni, vizând presupuse ordine ilegale, ar trebui să ne dea fiori. Ruptura Americii de aliații săi tradiționali vine în consens cu contradicția dintre politica naționalist-religioasă a Pentagonului și Papa de la Vatican, american și el, pe tema cruciadei pe care Trump o conduce împotriva ayatolahilor. Într-adevăr, așa cum le transmite Papa Leon al XIV lea jurnaliștilor MAGA care scriu ode creștine înălțătoare cu războiul din Iran, credința în Dumnezeu nu poate deveni agent de propagandă într-un conflict în care sunt uciși oameni.

În Pentagon este, fără îndoială, o situație încordată, relația cu presa ajungând la cote minime istorice. New York Times, CNN și chiar Fox News au refuzat să semneze cele 21 de pagini ale unei politici instituite de Hegseth prin care au fost anulate sute de acreditări pentru diverși jurnaliști, singurii oameni de presă acceptați fiind cei din zona loialistă. În plus, Hegseth a dat dovadă de neprofesionalism în ochii ofițerilor de carieră în momentul în care a folosit platforma de mesagerie criptată Signal pentru a discuta planuri militare legate de atacarea Yemenului și prin asta punând în situație de risc militarii implicați în misiunile respective. Acestea și altele sunt aspecte care indică faptul că între Hegseth și militari nu prea sunt motive de mare iubire, lipsa de coeziune dintre zona de comandă la nivel înalt și cea la nivelurile imediat următoare fiind un mare risc în funcționarea puterii militare a Statelor Unite. Nu este vorba doar despre Iran, ci și despre agresiunea rusă din Europa, despre atitudinea belicoasă a Chinei în subiectul Taiwan și despre pierderea controlului în bullying-ul militar pe care Trump îl face în America de Sud.

Și mai este ceva: Joe Kent este un nume care s-ar putea să nu vă spună mare lucru, însă el a fost pus acum un an în fruntea departamentului care se ocupă cu combaterea terorismului. Ei, bine, Kent tocmai și-a dat demisia considerând războiul din Iran neprovocat, în conjunctura în care guvernul de la Teheran nu reprezenta o amenințare directă și imediată la adresa Statelor Unite. Cu o lună înainte viceamiralul Fred Kacher a fost înlăturat de la comandă după o carieră de doar două luni în fruntea Forțelor Reunite, Pete Hegseth ordonând chiar o reducere cu 20% a generalilor cu patru stele și cu 10 % a amiralilor. Doar într-un an a fost decapitată conducerea Marinei Americane și a Gărzii de Coastă, epurările masive din armată având o motivație politică, ceea ce a adus în funcții importante de comandă loialiști și nu neapărat militari competenți. O eventuală retragere rușinoasă a americanilor din conflictul cu Iranul ar fi pentru lumea liberă o mare înfrângere și ar da aripi sinistre fascimului islamic instrumentat de Gărzile Revoluționare iraniene. Modul haotic în care Donald Trump, din postura sa de comandant suprem al US Army, emite păreri strategice pe rețele sociale pentru a le contrazice a doua zi în conferințe de presă vis-a-vis de războiul din Orientul Mijlociu, pune și mai mult sub semnul întrebării logica acestui conflict.

Până acum Statele Unite împreună cu Israelul au folosit tactica războiului asimetric împotriva Iranului, lovind de la distanță lideri și capabilități militare, inclusiv cele pentru producerea armei atomice. A fost strategia ambuscadei cu lovituri precise, care ar fi putut continua și nu este niciun indiciu care să confirme justețea unui război deschis, costisitor și imprevizibil ca rezultate, precum cel inițiat acum de Administrația Trump. Statele Unite au deja experiența Vietnamului și Afganistanului și probabil că strategii militari americani se gândesc cu groază la faptul că va veni momentul în care Donald Trump va alege răul cel mai mic – invazia terestră printr-o debarcare în zonele strategice al Strâmtorii Hormuz. Iar semne sunt că la Pentagon este luată în calcul și această variantă care, este bine de menționat aici, nu are legătură cu distrugerea capacității iraniene de a produce bomba atomică și nici cu înlăturarea regimului islamic, ci mai curând cu cealaltă problemă a crizei petrolului. Deci acum Statele Unite nu se războiesc cu cauza acestui conflict, ci cu efectele sale. Iar asta este prima mare victorie a iranienilor, trebuie să recunoaștem.

Adevărul este că Donald Trump mai are doar trei variante pentru a încheia aventura sa din Golful Persic: să se retragă rușinos, să ordone invazie terestră sau – în extremis – un atac nuclear limitat. Ambele trei variante au cote mari de dezastru nu doar pentru Donald Trump, ci și pentru noi toți, care facem parte din civilizația occidentală. Avem, așadar, un președinte american rămas singur în capcana Strâmtorii Hormuz, fără aliații pe care i-a umilit în repetate rânduri și cu care se află în prezent într-un război al taxelor, și un Netanyahu care își vede de treaba lui în războiul cu Hezbolah. Acesta este tabloul cu marea încleștare din Golful Persic care ne face nouă benzina 10 lei pentru un singur litru la pompă și care nu reușește să oprească bărboșii turbanizați să îmbogățească uraniul. Și dacă speranțele că vom trăi totuși la un moment dat într-o lume mai bună palpită timid pe ici pe colo, trebuie spus că ne aflăm la momentul în care rezultatul bombardării și eliminării conducerii iraniene este deocamdată doar aruncarea lumii într-o criză și mai mare decât era până acum. Iar în toiul luptei cu iranienii Donald Trump deschide al doilea front într-un război mai vechi, este drept, cu aliații din NATO, cei de care nu are nevoie și pe care nici nu i-a consultat dealtfel înainte să le zboare bărbile și turbanele lui Kamenei și acoliților săi. Puneți-vă centurile de siguranță pentru că urmează, cu siguranță, vremuri turbulente.